La revedere!

Atât.

22 de amintiri

Prea mulţi au uitat prea multe. Părinţii mei nu-şi mai amintesc trei sferturi din lista asta. Eu nu-mi mai amintesc mare lucru în afara listei ăsteia. Mai merg din când în când la Memorialul Durerii de la Sighet. Ca să nu uit. Ca să nu uităm.

- lampa cu gaz
- mama, trezindu-se la 4 dimineaţa să ducă sticla de lapte la rând
- cartela de pâine
- sacul de eugenii de la alimentara
- securistul care m-a păcălit să-i spun "Tatăl nostru"
- Vocea Americii
- ţigările Amiral
- jiglerul Daciei alor mei
- mirosul camerei de hotel din Saturn
- Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei
- mingea de 35
- Kentul pentru doctor
- cafeaua "amestec"
- creveţii coreeni vietnamezi (thx Mihnea)
- "adidaşii" din carton
- 5 minute pe săptămână de "Ciocănitoarea Woody"
- Leka noci, deţa!
- Scânteia Tineretului
- şedinţele de comitet UTC
- demolările care s-au oprit în 89 lângă strada bunicilor
- Alo! Alo!
- baricada de la Inter.

Joc de copii I

Avertisment: filmul de mai jos conţine imagini şocante, nerecomandate persoanelor sensibile sau cu probleme cardiace!

Felicitări, popor român!

Sunt un idiot. De fapt, un prost. Eu chiar n-am realizat că ne aşteaptă o eră de bunăstare şi fericire odată cu realegerea multiubitului Traian, din care, evident, ne tragem cu toţii.

O să curgă bunăstarea râuri-râuri pe străzile proaspăt asfaltate de Cocoş cu aur, iar fericirea o să joace şotronul pe bordurile din marmură de diamant cu cristale zvarovschi. Elena va alăpta din ţâţele-i divine 50,33% dintre bărbaţii acestei ţări minunate iar ei, în semn de mulţumire, nu-şi vor mai bate femeile decât o dată pe zi. Berceanu va tăia mii de panglici la autostrăzile ce vor împânzi Patria. Blaga va ţine o cură de slăbire cu ciorbă de varză şi va executa în cap orice subordonat ce va mai lua şpagă. Dar nu va mai fi cazul, pentru că în frumoasa Patrie nu va mai lua nimeni şpagă, hoţii vor dispărea, emigrând spre zări mai puţin intransigente, violatorii nu vor mai avea pluă, politicienii nu vor mai avea conturi.

Încet, încet, va dispărea şi comunismul pe care l-am dat noi jos acum 20 de ani, da', al dreacu, se încăpăţânează să ameninţe frumoasa, virgina şi blonda noastră democraţie. Iliescu nu va mai putea să cheme minerii, iar noi vom dormi mai liniştiţi la gândul că mogulii nu vor mai ieşi de sub paturi să ne sugă sângele. Dreapta va triumfa şi astfel, în sfârşit, pensionarii vor avea pensii de 14.000 de euro pe lună, bugetarii salarii de 114.000 de euro pe luna, profesorii îşi vor primi salariile în bancnote de aur, iar nenorociţii de privatizaţi vor rămâne fără bani.

Am fost mai prost decât 50,33% dintre români. Ăia care n-au fost la vot nu contează. Ăştia care am votat aiurea iar nu contăm. Aşa a zis multiubitul Traian. Că le mulţumeşte celor care au votat Traian Băsescu. Îmi pare rău, Conducătorule! Am greşit. Dar greşelile se pot ierta, nu? Promit să rămân în Patrie, să-ţi fiu sclav până la adânci bătrâneţi.

BRA VO! Felicitări vouă, celor care nu aţi lăsat Ţara să se scufunde în negura comunismului! Vă mulţumim că existaţi!


Acesta a fost ultimul prost post politic de pe acest blog.

Gata campania!

Inspiraţie de la Academia Caţavencu.

M-a convins Băsescu (audio)

Mă duc să votez. Un prost. Ca să nu votez un şmecher.

Gata, băieţi, alţii la rând! Să mai asculte şi alţii telefoanele, să mai mintă şi ei cu rânjetul pe buze, să mai fură şi mâna lor ceva.

Ne prinde istoria din urmă...


Disclaimer: Dacă ai sub 18 ani sau dacă ai probleme de pudoare sau dacă te fuţi sub pătură noaptea, cu lumina stinsă şi legat la ochi, ai nimerit aiurea pe-aici şi nu mai e cazul să asculţi si piesa de mai jos.

Încă una înainte de culcare

Oare de ce liberalul Patriciu n-a dat drumul filmuleţului pugilistic în primul tur electoral? N-ar fi avut mai multe şanse să "se califice" Antonescu?

Aşa plângea un gândăcel
În pumnul ce-l strângea să-l rupă...

Am greşit

N-a fost Vanghelie, a fost Patriciu. N-a fost Jurnalul, a fost Gardianul şi n-a fost săptămâna trecuta, a fost azi. De ce, Brutus?! De ce abia azi?

Mă duc să vomit...

Mai doriţi ceva? Că închidem...

Acest post le este dedicat naivilor care cred că Geoană nu a câştigat alegerile.

E ca la şah. Să ne punem în fiecare situaţie viitoare posibilă:

1. Câştigă Băsescu. Trebuie să desemneze un premier.

1.a. Premierul nu este votat de Parlament. Negociază cu singurul partener ce ar dori o negociere şi care i-ar putea aduce o majoritate favorabilă în Parlament - PSD (că PNL-ul s-a mai fript o dată). Mai numeşte un premier, pe care Parlamentul îl votează. Avem guvern PD-L - PSD. Bun guvern, superbă variantă!

1.b. Premierul nu este votat de Parlament. Negociază sau nu, nu acceptă nimeni propunerile lui, mai desemnează un premier, nici acesta nu trece, dizolvă Parlamentul, au loc alegeri anticipate, niciunul dintre partide nu va obţine un scor mai mare decât a obţinut reprezentantul lui la alegerile prezidenţiale (poate doar într-o situaţie de un absurd ionescian), revenim la punctul 1.a. După încă două-trei luni fără un guvern legitim, avem guvern PD-L - PSD. Bun guvern, şi mai mişto variantă!

2. Câştigă Geoană. Îl desemnează pe Johannis premier. Parlamentul îl votează. Avem guvern PSD - PNL.

Acum daţi voi PSD factor comun şi vedeţi cine a câştigat alegerile. Şi nu este decât una dintre consecinţele politicii "populare" băsesciene. Aşa că, cine-mi mai spune că dacă îl votez pe Geoană mă întorc acum 20 de ani, shut the fuck up! Ne-am întors deja acum 20 de ani! Începem să punem scaunele pe mese, că cârciuma se-nchide. Mai doreşte cineva ceva? Rămâne şeful de sală să stingă lumina.

Nu ştiu dacă voi vota. Dar, sincer, decât încă două luni de incertitudine urmate de 3 ani de războaie personale de-ale Băsescului, de 3 ani de tâlhării marca Udrea, Videanu, Berceanu prefer PNL. Poate şi pentru că am îmbătrânit...

Update: ar mai fi şi varianta 3 — câştigă Băsescu, desemnează un premier, Parlamentul îl votează, avem guvern minoritar PD-L.
LOL!

Care este unde este?

L-aţi mai văzut în ultima vreme pe Marean? Că eu nu prea mă mai uit la ştiri... Dar am aşa... un feeling că apare ceva în Jurnalul de mâine-poimâine.

I'm in looooove!

Apple a lansat o nouă gamă de iMac. Şi de MacBook. Şi de mini. Şi un mouse. THE Mouse. Magic Mouse. So long, fucking trackball!

Mă duc după Brăduţ!

Mă uit la consilierii Iubitului Nostru Conducător (Slavă! Odă! Imn! Trăiască!) şi nu-mi vine să cred. Sunt stupefiat de încercările penibile şi imbecile ale unora şi ale altora de a justifica intenţia declarată a Iubitului Nostru Conducător (Slavă! Odă! Imn! Trăiască!) de a încălca frumoasa noastră Constituţie, la două articole care sunt mai clare şi decât art. 1, ăla cu statul naţional.

Mai există pedeapsa pentru subminarea economiei naţionale?

Artimetica unui comandant de vas

Băi, fraţilor! Este foarte simplu: n-ai cum să spui că partidul cu cele mai multe locuri în parlament dă prim-ministrul, pentru că înseamnă că alegătorii ăluia sunt mai jmekeri decât ceilalţi, care sunt mai mulţi. N-ai cum, dacă eşti de bun simţ. Ce faci, ţii cont numai de ce au hotărât 35% şi pe restul de 65% te pişi? Aşa sună democraţia?

Şi o întrebare. Bineînţeles, retorică, pentru că, oricum, în ţara asta nimeni nu răspunde la întrebări. Cât de cretin a fost imbecilul care a conceput articolele alea din Constituţie care se referă la desemnarea prim-ministrului? Şi cât de retardaţi au fost ăia care le-au votat?

Friday's coming!

O echipă de creaţie dintr-o agenţie de publicitate. Nu v-ar plăcea să luaţi şi voi astfel de pauze?



via swiss-miss

Ce cred finlandezii despre noi

Posibil titlu în presa finlandeză: "Romanian Hallitus pula".

Hooo, nu săriţi aşea! Nu înseamnă decât "Criză de guvern în Romania". Nu mă credeţi? Verificaţi cu Google.

Vezi şi ziua (deşi mie mi-a dat ideea Vecinu, dar să n-avem probleme "de surse").

BCR. Gândim la fel. Hai, să muriţi voi?!

Ieri, ora 17:55, BCR, la ghişeul de schimb valutar. Mai erau 5 minute până la ora închiderii, iar eu întârziasem deja 2 zile cu plata chiriei.

- Bună seara!
- ... (preabinecunoscuta mutră mai acră decât lămâia a fostei bugetare revărsate pe scaunul BCR-ului re-branduit)
- Aş dori să cumpăr 310 euro.
- Bdjhfydsfdy!
- Poftim?!
- BULETINUL ȘI BANII!!! răcni pântecoasa.
- Buletin n-am, vă dau cardul de identitate, e bine?
- ... (tăcere, din nou)
- Iar bani... câţi bani?
- ... (ia cardul de pe tejghea)
Tastează îndelung, cu aurul zornăindu-i insistent pe mâini. Observ că înlocuieşte seria şi numărul "buletinului". Aha, deci sunt într-o bază de date. Iupiii, ce bine! După cum ştiţi mie îmi place foarte mult să fiu în diferite baze de date. Mă ofer voluntar, de obicei. Scopul meu principal este să fiu prima înregistrare dintr-o bază de date, să deschid cu datele mele o bază de date.
- Telefonul.
Mă uit la telefonul meu, mă uit la al ei, de pe birou, nu suna niciunul.
- Telefonul dumneavoastră, insistă balşoaia.
- Ce-i cu el?
- Daţi-mi numărul.
- ... vă rog, continui eu. Pen' ce?
Hipopotama se blochează. Nu se aştepta la o asemenea întrebare.
- Păăăăi, să-l introduc în baza de date.
- Aha! mă dumiresc eu. Ce bază de date?
- Ăăăă, sunteţi în baza noastră de date şi trebuie să-mi daţi şi telefonul, că nu mă lasă sistemul să continui.
- Spuneţi-i sistemului dumneavoastră să continue, pentru că nu vă dau telefonul meu. De ce sunt în baza dumneavoastră de date?
- Păăăăăi, aţi mai schimbat valută la noi, şi v-au fost înregistrate datele din buletin.
- Eu sunt de acord că trebuie să-mi înregistraţi datele pentru schimbul valutar, nu înţeleg de ce trebuie să mi le păstraţi. De fapt, înţeleg, din moment ce îmi cereţi şi telefonul, dar vreau s-o aud de la dumneavoastră din guriţă.
Elefanta se fâstâceşte o clipă când aude cuvântul "guriţă", dar îşi revine rapid.
- Haideţi, daţi-mi telefonul.
- Nu vreau. Eu nu dau numărul meu decât la gagici.
- Nu vă schimb banii.
Fac un calcul rapid. Aş putea să-i dau una în cap. Aş putea să îi fac educaţie - cursul rapid Cum să spui "Vă rog" în cinci minute. Aş putea să plec la altă bancă. Dar mă aşteaptă propitarul cu chiria. Iar el n-are nicio vină.
- Presupun că, după ce îmi înregistraţi numărul de telefon în baza de date o să încep să primesc oferte prin SMS şi apeluri de reamintire a ofertelor BCR, nu?
- Nu, bineînţeles.
- Bineînţeles sau nu?
- Nu.
- Promiteţi?
Se uită tâmp la mine. Colega ei, care ar avea nevoie de două scaune dar terorizează doar unul, pufneşte dispreţuitor.
- Şi, după ce o să primesc prima ofertă, o să vă sun să vă rog să nu-mi mai folosiţi datele PERSONALE pentru a-mi trimite oferte, iar dumneavoastră o să mă chemaţi să semnez un formular, nu?
- Nu eu, se apără batoza.
- Nu dumneavoastră, doamnă! Banca!
- Probabil, admite toanta după ce mă asigurase că nu voi primi oferte.
- Daţi-mi acum, vă rog, acel formular.
- N-am.
Capitulez. N-am cu cine, n-am cu ce... Îi dictez numărul meu de telefon şi întreb:
- Nu vreţi şi CNP-ul?
- Nu, că îl avem. Din buletin.

Mori, vaco! Tu şi banca ta de căcat şi toate băncile voastre de doi lei şi sistemul vostru idiot cu care ne-aţi încălecat pe noi, proştii din sud-est!

Iar a căzut Boc...

Pariez pe cel puţin trei titluri de genul "Guvernul Poc" în presa de azi şi mâine.

Update (14.10.09): apropo de pariul de mai sus:

Blegul

Floarea dreptei a fost, ca de obicei, ca o floare. M-am obişnuit cu discursul elevat, împănat cu ironii din categoria "Gândire cu premeditare", cum ar spune caţavencii. Frumos! Problema e că e prea frumos, prea sus şi prea... orice pentru electorat. Cum, n-a fost un discurs electoral?! Hm, mie aşa mi-a sunat. Dar chiar şi aşa, electoral, a fost un discurs fără coaie. Nici n-a dat cu guvernul de pământ, nici nu le-a promis nimic pensionarilor. Şi nici bizonilor. Şi nici bugetarilor. A vorbit doar cu cei care îl puteau înţelege.

Când te bagi în troacă, ori mănânci cu porcii, ori eşti mâncat. Acolo nu contează decât cine dă din gură.

Mocofanul

Roşu la faţă de nervi şi roşu la gură nu ştiu de ce, Geoană a reuşit să-şi dea cu tesla într-un discurs profund stângist, trecut de limitele socialismului de paradă. Te dai peste cap să nu fie daţi afară 300 de mii de bugetari? Păi trebuie daţi afară 600 de mii, tontule! Că aşa vreau eu, patronul bugetarului. Că nu mai vreau să-l plătesc să stea şi vreau să-l plătesc mai mult pe ăla care munceşte! Tu să hotărăşti la tine, în dictatura ta mică şi roşie!

Uite d-aia nu votez eu în turul doi...

Trompeta

Nu s-a terminat încă discursul bocesc din Parlament, dar cred că micul Traian a zis de 115 ori "salarii de trei zeci de mii de euro, de patru zeci de mii de euro, de cinci zeci de mii de euro" şi "pensii de trei zeci de mii de euro, de patru zeci de mii de euro, de cinci zeci de mii de euro". A zis de aproximativ 287 de ori "principiul contributivităţii" şi de şpe ori "salar". Mi-a amintit de cele 47 de ori când a zis "Constituţia nu e preşul nimănui".

A vorbit, la un moment dat, şi despre "demagogia celor de la PSD şi PNL" şi era să se înece. Priveam cu groază, să nu-i cadă vreun candelabru d-ăla ceauşist în cap.

Credinţă leşinată

Lăsând la o parte stilul complet primitiv în care se îmbulzesc românii la "inaugurarea" unei biserici, imaginea care-mi rămâne azi, după buluceala de la Cotroceni, este aceea a reporterilor Realitatea şi Antena 3 (parcă) aruncându-se peste ortodocşi, încercând cu disperare să înfigă microfoanele în gura unei credincioase de vreo 187 de ani, căzută în mijlocul mulţimii, în pragul leşinului.

Pe repede-nainte, speranţa moare la televizor.

Nobel pentru Peace, bro!

Barack Obama a luat premiul Nobel pentru Pace. Premiul Nobel pentru Pace pentru... ce?

O sugestie pentru viitorul Preşedinte

Domnule viitor Preşedinte,

După cum ştim cu toţii, după ce te vom vota şi vei deveni Preşedinte, vei avea câteva zeci de milioane de euro în conturi. Nu, nu e vorba de corupţie, tu n-o să iei şpagă, în primul rând din principiu, în al doilea rând pentru că ar fi sub demnitatea ta de şef de stat. E vorba de donaţii. Sau de vânzări anterioare. Sau de vreo moştenire de la un nepot. Ideea e că vei avea o avere frumuşică.

La un moment dat, ca orice om cu o avere frumuşică, vei vrea mai mult. Mai ales că urmează alegeri şi tu mai vrei o tură. Dar ce te faci, că e criză, donaţiile nu prea mai apar, vânzările anterioare se duc dracu‘ odată cu piaţa imobiliară şi nu-ţi mai moare nicio rudă. Iar tu, n-am uitat, nu iei şpagă.

"La dracul!" îţi vei spune.

În schimbul unui mic comision, îţi spun eu cum să faci.

Pariază pe euro. Că pe leu tre' să fii cretin să pariezi. Da, ştiu, te întrebi cum faci să ştii sigur că va creşte cursul leu/euro. Păi, ştii deja! Nu de la servicii, nici de la structurle, că nici ele n-or fi Mafalda. Ştii din manualul de Macroeconomie pentru to(n)ţi. Unde scrie că, în caz de instabilitate politică acută, moneda locală pierde procente bune pe termen scrut. Bref, ne trebuie instabilitate politică.

Aici nu cred că mai e cazul să te învăţ eu cum să faci. O variantă (prima care-mi vine în minte) ar fi să iei Guvernul la tocat (n-are-a face că e al tău), il faci varză cu tăiţei (dacă nu ştiai, asta se numeşte Varză á-la-Cluj), demiţi câţiva trepăduşi sau îl remaniezi (pe el, Guvernul), pur şi simplu. Şi gata. Te duci acasă si cumperi euro. A doua zi o să ai o avere şi mai frumuşică. Dacă tot ţi se pare că nu-i de ajuns şi că i-ar mai trebui nişte silicoane, ceva, mai dai o dumă săptămâna următoare. Eventual te declari pe tine şi pe toată clasa politică incapabili să scoateţi ţara din criză. Seara, acasă, mai faci o dată schema cu euro.

Şi dacă nici după asta nu ai o erecţie când vezi ce bunăciune s-a făcut averea ta, jur că îţi dau eu comisionul pe care ţi-l ceream la început.

Ah, şi să nu uit, domnule viitor Preşedinte. Spune-le şi colegilor dumneavoastră să nu mai spună proiectul de lege al pensiilor. Că pensiile n-au proiect. Cel mult au lege.

WTF?!

Chiar atât de proşti ne cred ăştia?!
Priviţi scorul Da-Nu. A fost şi mai rău...

Fier şi vin şi fără aripi...

Iubita mea a descoperit asta la un moment dat, iar de-atunci, după un anumit număr de pahare de vin sau bere sau vocă sau absint, băgăm. Până la lacrimi...

Pornspace

Originally uploaded by constantine✖graphics™>
via Brad Ellis

Când o să fiu mare, o să mă fac pompier (VIDEO)

Sursa: wimp.com (thx, Florian)

Întrebare

Îmi spune şi mie cineva unde stă Paul? Că vreau să fac treaba mare la el. Şi e urgent!

Băsexu, droguri, prostituţie

Ajung la concluzia că Băse nu trebuie decât să vorbească. Şi astfel industria media merge ca pe roate (btw, de ce nu merge ca pe roţi, ci ca pe roate?! Poate îmi explică diacritica). Zice preşedintele droguri, bum! Breaking News la Realitatea. Dacă se simte o virgulă după droguri, carul de transmisiuni de la Antena 3 goneşte deja prin traficul bucureştean spre Golden Blitz, sau spre oriunde se află marea iubire a lui Stan. Dacă după virgulă a zis şi prostituţie, bubuie deja şampania prin redacţii: "Avem subiecte, scriem/vorbim/comentăm trei săptămâni pe temele astea". Orice ar spune Băse, vin analişti din toate colţurile ţării să despice sintactic şi morfologic frazeologia prezidenţială.

Dom' preşedinte, ziceţi, dom'le, sternocleidomastoidian. Îi blocaţi pe următorul trimestru...

Verde de Românica

Orice uscătură are pădurile ei...

Legea relativităţii lui Pavlov

Motanul nostru nu cerşeşte. Mă rog, în rarele ocazii când desfacem câte o ciocolată se uită fix în ochii noştri cu cea mai de milog privire de care e în stare. În rest, are un obicei care pe mine mă cam irită, dar care, până la urmă, poate fi înţeles: de fiecare dată când ne aşezăm la masă, invariabil, se prezintă pofiticios sub masă, în speranţa câte unei firmituri sau, oh, Doamne, a câte unei bucăţele din ce mâncăm noi.

Azi n-am mai mâncat la masă. S-a aşezat fiecare la biroul lui, cu farfuria conţinând un mic dejun frugal, şi ne-am văzut de treabă. Prompt, copilul blănos al familiei s-a înfiinţat la locul lui obişnuit, sub masă, aşteptând zadarnic firmitura fericirii.

Probabil pentru animăluţe legea relativităţii înseamnă că doar momentul în care se mănâncă este important. Spaţiul este relativ.

O idee...

Nu prea am răbdare să citesc posturile de pe wall-ul de Facebook. Dar azi m-a tras aţa, am urmat un link postat de Brăduţ şi am dat peste o idee... bună. Personal, cred că Lucian is taking a long shot, dar mai cred şi că merită încercat. Dacă stăm să ne uităm prin istoria noastră recentă sau mai puţin recentă, e clar că şansele noastre au fost altele decât cele româneşti. Până să mă contrazică vreun român verde, teleportat aici din cine ştie ce viitor surprinzător, să ne conducă într-acolo, rămâne şansa de import. "Fabricat în România" nu ţine decât la patriotismul retard.

P.S. Bineînţeles că nu m-arunc cu memeaca înainte aşa... în necunoştinţă de cauză. Aşa încât aştept profund interesat să văd ce are de spus dl. Klaus Johannis. Nu întotdeauna un primar genial poate deveni şi un președinte capabil, asta ne e deja mult prea clară!

Auto-cenzură?

Domnu' Genialu, nu vă mai cenzuraţi, dom'le, că se vede. Unele reader-e de RSS îţi mai arată, din când în când, şi cum se răzgândeşte arogantul. Ce-i drept, nu-ţi arată şi de ce...

Aşa se face publicitate

(via swiss-miss)

Acoperă-mi inima cu ceva...

Nu-mi place toamna.

Mă deprim, am anxietăţi, mă plâng că sunt mic şi nu ştiu nimic... Mă nevrozează frunzele ruginite, mă întristează umbrele prea grăbite ale înserării, mă înspăimântă apropierea iernii (pe care o urăsc de-a binelea). Dar cel mai tare mă irită că e anotimpul recoltei. Acum aduni şi tragi linie. Şi dacă n-ai ce?

Nu-mi place toamna...

Jumate-n Ta

De la primele cuvinte până la cuvântul de onoare, a fost aici. A ratat primul meu an de şcoală, dar a plecat singur la drum să-şi aline dorul de sufletul ce nu i se dezlipea de haina din cuier, de frică să nu dispară iar.

"bo-doo", iepurele de la streaşina casei, mâna lui stângă, trenuleţul electric, mirosul de Amiral din haine, zâmbetul lui în oglindă atunci când m-a prins bărbierindu-mă prima dată, prima bere, cu Naşu — după ce am luat treapta, Vocea Americii, palma lui dreaptă pe obrazul meu — cea pe care am iubit-o cel mai mult dintre toate cele pe care le-am primit.

Mi-e foarte greu să descriu măcar şi o mică parte din ce înseamnă toate astea pentru mine. El mi-a desenat jumătate de suflet.

Am ştiut amândoi că este ultima dată când ne vedem. Şi-a luat rămas bun în felul lui aparte, cu o fărâmă de umor, şi restul dor neînceput: "E clar..."

Sărut mâna, Tata! Drum bun...

Candidez

Anunţ pe această cale marile corporaţii/grupuri de interese/organizaţii mafiote că sunt disponibil pentru o candidatură la preşedinţie. A României, desigur.

Am şi eu nu un frate, ci doi. Unul ar putea fi acţionar într-o firmă cu profil militar, iar eu să regret, celălalt ar putea fi acţionar la stat (bineînţeles că aş schimba un pic regulile democraţiei şi aş transforma statul într-un SA) şi aş regreta şi mai tare. Le-aş cere să renunţe la calitatea de acţionari şi aş plânge. După care aş juca un şeptic cu şefii serviciilor şi aş râde.

Ce frumoasă ar fi o zi din viaţa mea!

Ce dracu' mai aşteptăm?!

Se ia o ţară (proastă de preferat) şi se guvernează cârmuieşte: consilieră de budoar publicând bileţele, ducând prăjiturele marelui cârmaci (aici pot fi şi pornografic, da' mai bine lasă), consilieră de budoar numită ministru, ministru cu craci şi ţâţe după care o jumătate de ţară (mai proastă, că e aia masculină) aleargă cu erecţia în vânt şi cu vântul în gând (na, că n-am putut să mă abţin!), ministru, deci, călărind, mulgând, mopând, tricotând, aberând, dansând, ...ând. Ministru-ţaţă cerând cu mâinile-n şold demisia unui parlamentar. Ministru numit întorcând un mare cur unui parlamentar ales. Ministru pişându-se pe Constituţia aia şi mai proastă.

Pe margine, chibiţând, noi. Adică proştii.

Proşti, da' mulţi? Nu! Proşti, da' proşti!

Later edit: mult mai talentat, Petreanu, pe (aproximativ) aceeaşi temă.

Pogea

Sursa: ted.com

Buimac prin România

Ai zice că e vacanţă, recte nu prea am avea ce să vedem pe "scena politică". Ei, aş! Scena politică e calmă, ca între două acte ale unei piese oricum proaste. Dar culisele... vai, culisele! Se învârtoşează, se învolburează, uşile se trântesc închizându-se, deschizându-se, închizându-se iar, peste degete...

V-am spus că ne-am întors. Şi am aterizat în toiul unor cutremure, fiecare mai puternic decât celălalt. Buimăceala de la Cotidianul m-a dat pe spate cel mai rapid. Plecasem în vacanţă având un ziar favorit (cel care mi se părea cel mai obiectiv din zonă), şi am găsit o latrină. Sau nu, un ceapeu. De unde tov. director dă afară pe cine şi când vrea muşchiu lui de pe umeri. Fără explicaţii, fără comentarii. Între o babardeală cu tovărăşica secretară şi un telefon la partid, tov. director mai cheamă câte un amărât şi, scobindu-se în buric, îi arată scârbit uşa: AFARĂ!

La aproape 20 de ani de la momentul în care Brucan ne dădea halucinantul termen pentru a ne deştepta, încă ne mai împârţim (sic!) în pupincurişti şi anti. Nu există nici aici calea neutră, aşa cum nici Românica nu are clasă de mijloc. Cine nu-i cu El, e împotriva Lui. Dacă am căuta bine, pun pariu că am găsi pe undeva vreun bileţel pe care Brucan şi-a regândit dead-line-ul pe undeva pe la 600 de ani. Pe atunci, vom fi înţeles şi noi, ca naţie, ce înseamnă Primul Amendament din Constituţia americană.

Până una alta, rămân cu marele regret legat de felul în care Cotidianul atât de drag lui Ion Raţiu s-a transformat treptat în curva satului.

We're back...

Ne-am întors dintr-o mini-vacanţă de vis într-una de coşmar pe care n-a cerut-o nimeni. A doua sau a treia zi după ce am revenit de la Milano (thanks, jokerstyle), a început totul, ca un film horror întrerupt din când în când de pauze publicitare în care mai treceam pe la garsonieră, să realimentăm motanul atomic.

N-am cuvinte aşezate în poveşti nici pentru Milano, nici pentru Urziceni. Încă. La un moment dat, voi fi în stare, sper, să-mi separ sentimentele şi să vă povestesc despre acele zile pline.

Până atunci, bine v-am regăsit.

Şi, în timp ce salvez acest post, mă legăn duios în braţele unui cutremur. The show goes on. And on...

Later edit: cutremurul a avut 5.8 pe scara Richter şi a avut loc în Marea Neagră, la 10 Km adâncime.

WTF???

Luaţi de citiţi şi vă cruciţi. Eu tocmai am învăţat să-mi fac cruci şi cu picioarele, că mâinile nu-mi mai ajung. Pe scurt, pentru necititorii de limbă engleză, este vorba despre un plan al Secretarului (cu problemele) Copilului din Marea Britanie — Ed Balls, prin care se doreşte monitorizarea a 20.000 de familii cu probleme, cu ajutorul unor dispozitive CCTV Supervision (în traducere liberă — televizoarele din orwellianul 1984). Se doreşte supravegherea "micuţilor" la teme, la masă, la comportament etc. Hai, nu mă-nnebuni, nea Nicu?!

Pe lângă asta, gardieni privaţi vor face controale pe la domicilii, cu misiunea de a-i "ajuta" pe părinţi în educarea pramatiilor ce trebuie supravegheate audio-video non-stop.

M-aş tăvăli de râs dacă n-aş hohoti de plâns.

Hm...

Aş vrea şi eu să mor aşa.

Amintiri mici II

Dacă n-aţi văzut azi Happy Hour, aţi ratat o lecţie de muzică predată de doi lăutari — Dinică şi Nelu Ploieşteanu. Şi-un plânset mut răvăşitor, al unor prieteni de dorul altui prieten — Ştefan Iordache.

Iar eu m-am întors în vreme, acum mai bine de 30 de ani, când ai mei părinţi şi-ai lor prieteni petreceau la grădină, la Odobeşti, între vii. Atunci fluturam nerăbdător şi plictisit printre mese, frapiere aburite şi garduri verzi, din lemn, căutând, alături de copiii prietenilor şi ai străinilor petrecăreţi, să-mi omor timpul. Naivitatea copilăriei... Şi, printre pahare de vin tocmai scos din butoi, ţânţari şi fum de mici, cântau lăutarii. Nu mă mişca vioara, nu mă interesa ţambalul şi nici măcar guristu‘ ce zicea cu foc. Îl mai priveam din când în când pe taică-meu, care devenea din ce în ce mai vesel şi mai îngăduitor. Până când ar fi putut chiar să mă uite pe sub masă, la plecare. De multe ori, petrecerea continua acasă, la noi sau la alţii, cu chitări, vin din butoaie, poezii şi ţânţari, doar fără garduri verzi, din lemn.

Azi, vioara, ţambalul, acordeonul şi guristul mă rup în suflet. Abia acum simt farmecul acelor nopţi. Abia acum regret cu adevărat că nu înţelegeam nimic şi mă duceam curând la somn, prea mic şi prea obosit pentru Mână caii, vizitiu şi-adă bere, bragagiu.

Nu mai ştiu grădini pe nicăieri, cu atât mai puţin prin Bucureşti. Şi de-asta, vorba iubitei mele, copiii ăştia de azi nu ştie nimic. Pe noi ne luau ai noştri de-o aripă şi ne mai lăsau abia după primul şpriţ, mai mult în grija ospătarilor. Pe ei îi lasă ai lor pe haifaiv când pleacă la un 3D la mol, sau şi mai bine, la un chei-ef-sii cinstit.

Aş da o fugă până la Odobeşti, să caut grădina copilăriei mele pletoase. Şi dacă n-aş mai găsi-o, măcar aş bea un pahar de vin din butoaiele vechi ale Vrancei. Şi nu m-aş mai întoarce...

Vineri. Ce dracu' ne facem?

Am auzit-o acum ceva vreme la Gheorghe (Guerrilla). Mi-a trebuit ceva timp s-o găsesc, dar am învins. Enjoy!

Motanii paranormali se întoarce

Azi spre dimineaţă, luptându-mă cu una dintre încăpăţânatele mele insomnii, telespectatoream pe Pro Motor, la un filmuleţ cu maşinile pompierilor şi poveştile lor de viaţă/trafic/sutalaoră-n paişpe etc.
Povesteşte dom' şofer, şef de echipă, român sadea. Sadea — adică preţios-agramat. Cunoaşteţi genul: poliţistic în declaraţii, foloseşte o grămadă de clişee gen am virat la dreapta când autovehiculul care-l manevram a ajuns la faţa locului.
Îl întreabă Ciuhuleasca: da' de pisici ce-mi spui? Că sunteţi chemaţi şi la intervenţii de salvat pisici din pomi. Şi zice dom' pompier: păi... ne ducem, ce să facem, că şi pisicile... Ei, dragii moşului, aici m-am gândit eu în gândurile mele încleiate de nesomn, o să zică şi pisicile sunt oameni. Neah, chiar atât de bou nu e ăsta. Şi continuă, el, după o pauză de efect: că şi pisicile sunt suflete omeneşti.
Deci, chiar n-a fost atât de bou. A fost mult mai mult...

Ia, uitaţi-vă ce fac ăştia cu banii noştri!

Poza asta cică e pe bune şi e făcută la pasajul de la Pipera (n-am mai fost demult pe-acolo, dar mi-au confirmat nişte prieteni)...

Luaţi de-aici globalizare!

(Mersi, Mihai!)

Playing For Change | Song Around The World "Stand By Me" from Concord Music Group on Vimeo.

Cel mai meci

Am văzut aseară cel mai... nu ştiu cum... urât sau frumos? meci. Pe scurt, o Chelsea urâtă ca o englezoaică, susţinută din tribune de o englezoaică mai urâtă chiar şi decât Chelsea, un trişor jalnic - arianul francez Anelka, un arbitru prost, da‘ prost rău, care a condus vraişte, un gol norocos, ce-i drept frumos, şi încă unul, la fel de frumos, dar muncit mai ceva ca la Mihăileşti. Degeaba s-au plimbat "englezii" pe tot terenul cu autocarul, de ajunseseră să atace jucătorul cu mingea până şi cu banca de rezerve. Iniesta a răzbunat neputinţa lui şi a echipei din toate cele 180 şi ceva de minute şi i-a trimis pe boo-itorii din tribune în braţele disperării.

Nu mi-a fost milă de puştiul fan al lui Chelsea ce plângea de mama focului la finalul partidei. Ar fi trebuit să ţină cu o echipă de fotbal.

Ascultaţi comentatorul arab! E de vis!

Râd şi plâng. Plâng şi râd. Râd...

Deci (că altfel nu pot să încep)! Nu pot face copy/paste aici, pentru că autoarea interzice expres reproducerea oricărui text de pe site-ul ‘mneaei. Dar vă pot trimite acolo, să înnebuniţi de râs. V-aş sfătui să vă puneţi Pampers sau să mergeţi cu laptopul la baie. Şi să mai rătăciţi şi prin alte secţiuni ale site-ului.

Iată: Interviu cu un motan paranormal

Dor de ducă...

Zdob si Zdub "Doina haiducului"

O eroare de guvern

Ca regulă, nu-mi place Turcescu. Editorialul lui de azi, în schimb, mi se pare inteligent și de bun simț. Cu finalul nu prea sunt eu de acord. Cabinetul Boc ar trebui considerat nu "doar un executiv de sacrificiu" ci o altă eroare (asumată sau nu) a Jucătorului. Cu siguranță nu ultima.

Americanii-s de vină

Băi, da' chiar aşa?! De la americani se trag toate relele din lumea asta? Chiar toate?

Am luat azi la răsfoit pe repede-nainte blogurile pe care le citesc de obicei lunea (ieri m-a durut rău lenea). Şi m-a luat cu furnicături pe şira spinării. H1N1, criza financiară, care nu doar că nu e pe sfârşite, dar abia acum se îndreaptă către dezastrul suprem, talibanii care vor ajunge la putere în Pakistan ca să se joace cu jucărele nucleare etc. toate sunt de fapt create în laboratoare speciale, de către evrei americani bogaţi, cu interese corporatiste. În ritmul ăsta o să ajung să cred că Obama a făcut-o ieri pe baba aia din staţie de la 41 să se împiedice, că datorită la jidanii ăia de americani nu poate Vanghelis să vorbească româneşte, că tot ei i-au făcut şi pe alde Boc-Băsescu-Stolojan să se întreacă în minciuni şi, pe cale de consecinţă, tot de-aia nu-şi iau profesorii majorarea de 50%.

Dar cel mai grav mi se pare că americanii-s de vină că noi suntem români. Păi să nu-i iei la muiat?



hotel cismigiu

Nu mai explodează mămăliga...

A explodat o singură dată în istorie, gospodina a strâns-o de pe covoarele de iută, de pe carpeta cu răpirea din serai, de lângă aragaz, la două zile după aia a găsit mămăligă şi între ţâţele-i voluptoase, de româncă sănătoasă, şi gata, acum ştie cum s-o fiarbă fără s-o mai arunce în aer. Totul e să rămâi în limitele reţetei normale. Să nu adaugi agenţi, elemente agitatoare sau agenturi străine. Iar mămăliga o să fiarbă liniştită.

Mămăliga n-o să facă niciodată grevă fiscală, pentru că ea ştie una şi bună: impozitele se plătesc, de-o fi să-ţi vinzi şi ceaunul de sub tine. N-o să se revolte niciodată că-i bagă gospodina făcăleţu' până-n gât să-i mai ia şi bruma de bani pe care-o mai are. N-o să-i pese că ea merge la puşcărie în timp ce jmekerii bucătăriei îi dau cu tifla. Înghite ca proasta gogoriţe de genul "îţi mai dau 50% mălai", votează cu gogoriţele şi, când nu primeşte nimic, mai înghite una: "măcar nu-ţi mai iau". După care zice în cel mai pur stil românesc: "Asta e..."

Nu mai explodează mămăliga... Ascultă o manea, se uită la Mircea Badea doar ca să-i facă rating, să depăşească zilnic Realitatea, fără să înţeleagă nimic în rest, se mai duce pe la Becali să-i arate cât îl iubeşte, poate-i mai dă ăla nişte 500 de euro mărunţiş. Seara se face muci la birtul satului, îl înjughie pe şefu' de post că e dinamovist, îşi violează o mătuşă în drum spre casă şi după toate astea se culcă liniştit, cu simţul datoriei împlinite. A făcut tot ce putea să facă. De-acu' e treaba lu' Dumnezeu.

Free your stupid mind!

Vlad Petreanu scrie astăzi despre un subiect care mă scoate şi pe mine din pepeni de multă vreme: nu-călcaţi-ul-pe-iarbă la români. Complexul nostru naţional. Alături de cel al gardului, completează imaginea unei Românii urban-rurale.

Românului nu-i plac spaţiile deschise. Românul mutat la oraş, dacă vede un petic de iarbă de 30x30 cm îl îngrădeşte instant. Garduri de plasă, garduri de oţel, garduri de plastic, oricum, numai garduri să fie. Fiare care să te oprească să parchezi pe o pătrăţică de beton care e mai aproape de bloc, bref aparţine asociaţiei de locatari; sârme care să te împiedice să calci iarba aceleiaşi asociaţii şi care să străpungă gâtul/ochiul/tâmpla oricărui nemernic de copil care ar îndrăzni să se dea cu rolele pe alei; gărduleţe mici în jurul unor pomi ca să... nici ei nu ştiu ca să ce.

Cred că ni se trage tot din trecutul nostru eroic. Pe lângă "Nu ai voie", suntem şi țara lui "Pe-aici nu se trece!"

LE: Văd acum că şi Badea a vorbit aseară cam despre aceleaşi interdicţii idioate ale unui stat poliţist imbecil. Mă gândesc că ar trebui s-o punem de o mişcare de genul "Interzisul interzis". Sau mai bine "Strict interzisă Românica. Amendă de la... la..."

LE2: Hai, că devine postul meu cel mai re-re-editat... Iată și niște garduri despre care vorbeam mai sus, dimpreună cu un mic stâlp pus fix în mijlocul trotuarului, ca să-și spargă aerieni ca mine genunchii în el, cu câteva coșuri (de plastic, că tot e eco la modă) cu care au împânzit parcurile idioții de la sectorul 6 și cu una dintre multele fântâni arteziene de mare efect ce au apărut prin toamnă în Drumul Taberei. Have fun!

Proastă ţară!

Îmi vine să comentez în direct ce transmite Realitatea la ora asta.

Probabil cei invitaţi în studio nu se aşteptau ca Jiji să fie eliberat, aşa că, după ce au primit vestea, au început să delireze. După ce Tudor Octavian s-a declarat stupefiat că Becali a fost eliberat tocmai vinerea (?!), a continuat "domnule scriitor" Gava, care a spus că dacă l-ar fi ţinut în continuare în arest justiţia se decredibiliza, în timp ce aşa, pentru că l-a eliberat, justiţia s-a decredibilizat. Tudor Octavian, probabil realizând ce tâmpenie spusese mai devreme, a revenit, revoltat că "aşa au ajuns sute de maşini de fiţe să omoare oamenii pe trotuare". Pogrom, frate!

Bănuiesc că voi reveni.

LE. Becali le mulţumeşte "trusturilor lui Vântu şi trustului Cameliei şi al lui Dan Voiculescu", pentru că i-au luat apărarea. Pe partea economică nu ştiu cum stă treaba...

Domnugâdea, Băselu, da? Băăăăiii, Băse...

La ora asta anal-iştii de la Sinteza Patologică a Zilei despart în fraze virgulele din discursul Preşedintelui în Parlament. Exact aşa. Dat fiind că nu prea e nimic de reproşat unui discurs profund diplomatic, tre' să vedem sintaxa virgulei, domnugâdea! Gâdea îi ridică băşici la fileu lui Stan, care pierde failuri în demenţa lui buimacă, Şerbănescu face decor, as usual. Nimic concret, că n-au de unde...

Mă distrează teribil freza de pernă de secţie psihiatrică a lui Stan. Şi spumele din colţul gurii.

Cel mai iubit dintre pământeni

Unele cărţi trebuie citite la vremea lor. Ar fi trebuit să citesc Cel mai iubit dintre pământeni la adolescenţă, în vremea comunistă. Cu siguranţă n-aş fi fost atât de dezamăgit.

Lăsând la o parte scriitura uşor agramată a "marelui" Marin Preda şi povestea slabă, rămâne o construcție atât de încâlcită încât, pe alocuri, chiar și autorul pierde șirul, împănată cu teze filozofice semidocte amestecate aiurea cu realismul stilului. Până şi iubirea, condiţionată de un sex profund ţărănesc, visceral/instinctual şi lipsit de orice sensibilitate (momentele de tandrețe sexuală sunt trecute sub tăcere sau, mai degrabă, nu există), trădează o mentalitate tăiată, parcă, cu barda.

Una peste alta, am terminat de citit o carte proastă. Acum aş vrea să recitesc Intrusul, roman ce mi-a definit parte din anii rebeli şi neînţeleşi ai sfârşitului copilăriei. Mi-e teamă, însă, de o reaşezare mult mai radicală a lui Marin Preda în biblioteca sufletului meu.

Pililici cu pila-n pungă...

O ştiţi pe păCristina păŞincai de la păRealitatea? Păvorbeşte pănumai păăăaşa. E mişto, mai ales cand nimereşte câte un păpământ sau vreo păpălărie. În ultima vreme, ori i s-a schimbat producătorul şi îi urla ăla în cască, ori a fost la psiholog, că a lăsat-o mai moale. Dar când se excită (de precipitarea evenimentelor, mizerabililor, nu vă stă gândul decât la pornăreli), o pădă iar păpe păpătrăţele şi păpăpădii.

Dar cea mai tare fază e că şi-au tras şi băieţii de la Antena 3 un mămăit. Ăsta măvorbeşte mănumai aşa. Mămămăligă, mămămăiţă şi alte mămărunţişuri.

Aştept cu nerăbadare tătăitul la N24. Sau la TVR Info, nu contează...

S-o fortuiteze şi pe ea cineva...

Madam preşedintele PC, despre nuştiuce demisionar: "A fost fortuit să demisioneze [...]" Poate se gândeşte cineva s-o înveţe, chiar şi fortuit, limba română.

What's wrong with this picture?

25 martie - Puiu Popoviciu primeşte mandat de reţinere într-o anchetă care a început în urma unei plângeri făcute de Gigi Becali.
2 aprilie - Gigi Becali primeşte mandat de reţinere pentru un motiv mai mult decât idiot.

Mie îmi pute.


PS Oricum, niciunul dintre cele două personaje nu va fi condamnat vreodată în Românica...

Fu tare Austria!

Ne bătu după 85 de ani...
Eh, avurăm ghinion, ce să facem? Fu vreme prea frumoasă, fură prea mulţi români la meci şi – se ştie – nouă nu ne place suporterii români. Fu şi mingea aia, a dracu’, rotundă, fu şi fotbalul pe goluri, nesimţiţii ăia îşi doriră mai mult victoria. Fură şi albitrii cu ei. Io nu-nţeleg nici să mă baţi. De ce nu câştigăm niciodată chiar dacă ne apărăm egzemplar (mă rog, cu câteva erori inevitabile pe ici, pe colo)? Este ilogic.
Doar Piţurcă, săracul, ştiu ce să facă. Îl băgă şi pe Max Nicu, na, ’raţ ai dracu’ de cârcotaşi, na, şi ce făcu ăla?

Acum, lăsând miştoul la Mitică, unde-i e locul, aţi fost nişte cârnaţi căcaţi. Proşti, da’ proşti rău! Toţi! Poate Tănase să-şi mai iţească aşa un pic creştetul din latrină. Şi nici Bănel n-a fost prost. Aşa e el, bezmetic. Una peste alta, Feroe nu mai are cum să ne atace locul 5, Piţurcă va continua reconstrucţia naţionalei, Chivu, Loby, Mutu şi restul vor face mai departe figură frumoasă prin cluburi şi prin Libertatea, Contra se va retrage pe la 64 de ani iar Mircea Sandu va aduce un nou selecţioner: Viorel Hizo.

Hai, Românica! Am înfrânt!

Titlurile zilei...

... într-o ţară normală la cap.

Preşedintele demisionează în urma scandalului "Popogate"!
Adrian Năstase condamnat la 12 ani de închisoare
Ion Iliescu la al doilea an în celula de la Jilava
Mircea Badea: "Mi-am deschis fabrica de chibrituri. Nu mai am alte comentarii".
Vă mai amintiţi de Mihaela Rădulescu?

Într-o ţară nebună la cap e doar 1 aprilie.

Portretul lui Dorian Gray

Tocmai am terminat-o. Alaltăieri, dar până azi am sărbătorit. Nu cartea, alte cele. Şi abia azi mi-am amintit să vă povestesc despre ea.

Campania de carte a Cotidianului este mai mult decât lăudabilă. Chiar dacă în esenţă este vorba tot despre marketing, titlurile colecţiei sunt, într-adevăr, de apreciat. Problema este modul la care au înţeles ei să trateze această campanie. În speţă, cu curu'. N-ar fi un dezastru hârtia de doi bani, n-ar fi o calamitate nici tiparul în dorul lelii. Dar să laşi nişte agramaţi să editeze/redacteze frumuseţile alea e bătaie de joc. Greşeli de exprimare, dezacorduri, greşeli flagrante de limba română, toate astea peste o traducere incredibil de slabă, au făcut dintr-un roman superb (bănuiesc) o varză. N-am mai fost atât de dezamăgit de când am citit 1984, într-o traducere şi mai proastă.
Nu-mi rămâne decât să caut o ediţie în limba engleză, că de traduceri m-am săturat. Ceea ce vă recomand şi vouă.

Urmează la tocat Cel mai iubit dintre pământeni.

U2? We couldn't

Azi-noapte, pe la ora 2 şi 20, mi-am mai luat-o o dată de la propria-mi neputinţă. După aproape o oră şi jumătate de refresh-uri, mici raze de speranţă, vise cu scene imense în iarba de pe San Siro, am văzut pe ecran mesajul ăla odios ce-ţi spune că în zona aleasă nu mai sunt atâtea bilete câte ai cerut tu. Şi să încerci să ceri mai puţine. Mai puţine de 3, adică.

Azi-noapte, în 5 ore, s-au vândut toate biletele la concertul U2 de la Milano. Cred că mai mult de jumătate au fost luate de bişniţarii online (ăştia sunt, cică, mai stilaţi decât ăia din faţă de la Ghencea, ei cumpără şi vând pe net). Azi găsiţi biletele care aseară erau 63 EUR şi la 600 EUR. Pe alte site-uri, evident.

Next on the list - Dublin.

Şi dacă nu, mai avem 14 şanse să găsim bilete la un concert în Europa. Din păcate şi bişniţarii au tot atâtea.

Eşti gentleman, ce p... ta!

Ciumpalacu de Ciutacu (ca să-l parafrazez pe bunul lui prieten ce cade-n cur de admiraţie la fiecare pârţ al sus-numitului) vomită azi pe blogul personal o scriitură înjurătură numai bună de predat la orele de bune maniere.

Şi eu am o mare problemă cu madam Udrea, şi eu detest felul cel puţin promiscuu în care a ajuns în guvern, şi eu cred că locul îi este în cu totul altă parte. Dar de aici şi până la a spurca o femeie în halul ăsta, în condiţiile în care te pretinzi gentleman şi pe deasupra unul genial, e cale lungă.

În schimb, să primeşti sute de felicitări pentru puroiul ăsta - de-abia asta e genial!

Ce babă noroasă...

... Ai zice că n-ai ce iubi la norii ăştia.

Te fac să te înfiori de frig, s-ar putea să te şi plouă la un moment dat, să te ude până la piele, să nu vrei altceva decât să te ascunzi undeva. Singur, cu o carte. Sau un calculator. Sau un ziar.

Sunt totuşi câţiva, foarte puţini, care ştiu să-şi ia zborul dincolo de nori. Şi să găsească lumina, căldura şi frumuseţea nemărginită din spatele lor.

Şi atunci, toţi norii ăştia rămân doar o părere.

La mulţi ani, Cecishor!



mircea vintila-noros cecer
Vezi mai multe video din Muzica »

Contează valoarea când ai pi lei în cont?

Mă tot gândesc de ieri la Simona Sensual. Nu, nu aşa cum credeţi (tastez cu ambele mâini). Mă gândesc ce lecţie i-a dat ea lui Măruţă la telefon, când i-a spus că îşi tocmai îşi cumpără un merţ şi că pe băieţii de la vânzări nu-i interesează dacă ştie ea valoarea lui pi, ci câte zerouri are în cont.

OK, e de discutat. Am putea vorbi mult şi bine despre cât e ea de tunată, despre IQ-ul ei subunitar, despre cum şi-a dat ea examenul vieţii la oral şi despre câţi bărbaţi i-au băgat. Zerourile în cont, iar vă gândiţi aiurea. Dar la sfârşit, ea rămâne aşa cum e, proastă de pute şi cu o grămăjoară frumuşică prin conturi, iar noi deştepţi şi cu altfel de zerouri prin bancă.

N-o admir, nu mi-aş învăţa fiica să gândească aşa. Dar o invidiez. Pe ea, pe fotbalişti, pe manelişti... Nu fură, nu bagă mâna în buzunarul nimănui. Pur şi simplu fac, în felul lor, un ban cinstit (mă rog, îi excludem pe evazionişti din discuţia asta). Noi, ăştia inteligenţi, ne râdem de ei la o bere în B52. Asta dacă nu cumva o bem acasă, că la buticul din colţ e doar 2,50 lei.

Am IQ-ul de vreo 300 de ori mai mare decât al Simonei Sensual. Iar mâine scot de pe card cei 300 de lei care să mă treacă de week-end. Fericiţi cei săraci cu duhul...

Blonda de la Stuf

V-aţi fi gândit vreodată că Prima Turistă a ţării regretă Vama Veche (thx Paul)? Vama Veche aia veche. Nici eu.V-o imaginaţi beată ruptă, la Stuf, cu bluza sfâşiată pe jumătate, ridicând nori de nisip într-un dans psihedelic printre urletele lui Morrison, lângă un Cocoş prăbuşit peste chitară, cu un joint atârnându-i între degete? Delir!

Şi totuşi, cică jos gipurile, jos manelele. Ăsta fiind un gând incoerent, scuipat în goană de la volanul unui Q7. Eh, nu contează, ideea e că are idei. Nuţi hipioata va restaura in integrum locul pierzaniei de la sud de Mamaia şi de Festivalul Callatis. Şi tot bizonul va da năvală cu tichete de turism să vadă Blonda la nudişti.

După care intrăm în campania electorală.

Bună ziua, sfinţiile voastre! Să trăiţi!

Onorul pe care l-a primit azi preşedintele, pe o coloană sonoră asigurată de fanfara de onoare feat. clopotele Patriarhiei... de nepreţuit.

Oximoron

Premierul Boc.

2 nu e egal cu 1

Fără să mă uit la comentarii (pe cuvânt de pionier), răspund la întrebarea lui Istodor, într-un comment la postul de faţă, ca să rezolvaţi şi voi problema fără să aveţi răspunsul în ochi.

Gazetărie după ureche

Vlad Petreanu şi-a dat ieri cu firma-n cap. Ca un veritabil "gazetar (deja) vechi" s-a apucat să dea cu huo în TVR că n-ar fi transmis ceremonia de învestire a lui Obama, fără a avea decenţa minimă de a verifica măcar şi o singură dată dacă informaţia este reală. Şi nu era. TVR îşi începuse chiar mai devreme Jurnalul de la 19, tocmai pentru a transmite în direct jurământul preşedintelui american. Nice one . De-acum, când mai citesc vreo informaţie pe blogul lui, o să aştept vreo trei zile să se confirme înainte să o iau de bună. O să fie un fel de ştiri cu lag.

Diferenţa dintre noi şi ei

"We the people ..."

Fuck off!

Firma mea asigură webhosting clienţilor săi. Inclusiv mail hosting. De astăzi e obligată de lege să păstreze log-urile serverelor de mail pentru minim 6 luni.

Lăsând la o parte sublima anticonstituţionalitate a acestei legi, pe care Curtea Constituţională n-o vede nici futută, mă gândesc că e o lege normală într-o ţară normală al cărei popor normal, în proporţie de 73%, considera în 2008 că "ar fi bine ca ţara să aibă un conducător puternic, care nu-şi bate capul cu Parlamentul şi alegerile". 86% dintre români — cei profund religioşi, dacă ar înţelege această lege, ar zice "Facă-se voia Domnului". Nimic surprinzător pentru o societate care nu e în stare să-şi găsească un lider democrat. Pentru că nu vrea. Pentru că un lider democrat ar însemna că fiecare dintre noi ar trebui să gândească pentru el însuşi. Păi şi Dumnezeu ce treabă ar mai avea?! Tot noi să şi muncim să şi gândim cum să muncim? Nu, nene, să vină dictatorul, de preferat un general, să ne spună cum, cât şi unde să muncim şi ce n-avem voie să facem. Ca să avem şi noi scuze pentru ratările noastre, să fim în ton cu istoria noastră de naţie greu încercată la graniţa dintre două civilizaţii, ţintă a campaniilor de cucerire ale oricăror grupuri mai mari de trei călăreţi înarmaţi.

Declar public că o să mă piş pe legea lor. Pentru că ar însemna să păstrez jurnalele serverelor de mail într-un mediu nesigur, la dispoziţia oricărui indiscret (nu, nu e vorba de procurori sau de serviciile secrete, Doamne fereşte!). Pentru că orice indiscret îşi poate băga nasul în ele. Pentru că n-am firewall. Pentru că m-ar costa să mai angajez un om să aibă grijă de el. Şi n-am bani. Pentru că trebuie să le plătesc salariile celor care vor să-şi bage nasul în viaţa mea privată. Dacă vor să afle ce gândesc ar fi mai simplu să mă sune. Aş fi bucuros să le răspund. Da' n-o să mă sune. Aşa că mă duc în peluză în Ghencea şi le dau de-acolo toate informaţiile. Oral.

P.S. Găsiţi la Istodor textul integral al Legii 298/2008, aşa cum a fost publicată în Monitorul Oficial.

Enlarge your bathroom

Conform studiilor mele, 92,8% dintre cititorii acestui blog locuiesc în Românica. 72,3% stau într-o garsonieră închiriată sau cumpărată înainte să scadă preţurile cu douăj' de procente and still dropping. Evident, bat câmpii, n-am făcut niciun studiu. Dar eu stau într-o garsonieră. Şi am o baie atât de mică încât, dacă iubita mea face duş şi eu intru să fac pipi, motanul nostru nu mai are loc decât în chiuvetă. Nu mai zic că maşina de spălat a intrat ca un dop. Şi uite-aşa ajung unii să deseneze băi precum cea de mai jos şi să mai ia şi premii pe ele. Designerul nu este român, dar pot să bag mâna în foc că a văzut o "casă la bloc" tipic românească.

via Dvice

Workspace

Ei, cam aşa vă imaginaţi şi voi că ar arăta spaţiul de lucru din Photoshop în real life, nu? Yeah, right... Aici puteţi vedea şi cum a fost creat.

via PhotoshopCandy

"Să fumăm" pe apă

Luaţi de vedeţi de la Ceceru' ceva înfiorător de frumos şi apoi reveniţi să vă daţi singuri nişte palme pentru că descărcaţi muzică moca de pe oDC. Păi e frumos? Şi Chitările oamenilor ăstora să nu mănâncă şi gura lor ceva?

"...că nenorocim populaţia"

Toată lumea fierbe de grija lu’ Băsescu care fierbe de grija populaţiei. "Nu putem să reducem (...)flaţia că nenorocim populaţia" i-a şoptit Băsescu Păunescului, ţinând pumnul în dreptul gurii în aşa fel încât să nu-l audă decât microfonul despre care, vezi Doamne, nu ştia că e deschis. Populism ieftin şi greţos, urmat de un telefon în direct la Realitatea, telefon care nu a făcut altceva decât să accentueze impresia că preşedintele nu doarme bine de grija populaţiei.

Uneori am impresia că Realitatea şi-a mutat buzele pe bombeul cu care încearcă să-şi convingă telespectatorii că îi dă şuturi în fund lui Băsescu...

I'm proud of you

M-a stârnit o statistică publicată săptămâna asta de Money Express. La sisteme de operare folosite de navigatorii pe Internet în decembrie 2008, pe locul 1 este Windoz, cu 88,7%, iar pe 2 OS X, la 9,6%. 68,15% folosesc Internet Fucking Explorer, 21,34% Firefox şi 7,93% Safari.

Zic că m-a stârnit, pentru că m-am uitat şi eu pe statistica vizitelor pe acest blog. La sisteme de operare Windoz are doar 71,96%, în timp ce OS X e la 28,04%.

Cât despre browsere, aici lucrurile sunt de-a dreptul triste pentru IE. Firefox e pe primul loc, cu 45,79%, IE are doar 39,72%, iar Safari creşte la 10,75%.

Acum sunt mândru. O să fiu de-a dreptul fanul vostru atunci când şi Windoz va ajunge pe locul 2.

Să salutăm un vechi prieten...

... mercurul din termometre care arată. Și care este.

Pleacă un visător

Steve Jobs se retrage. Deocamdată doar temporar, spunând că problemele sale de sănătate sunt mai complexe decât credea (via Cotidianul). Ultima dată când Steve a făcut un pas înapoi, Apple a fost foarte aproape să dispară.

Cătălin Radu Miroase

Noi îi spunem Cătălin Radu Miroase. A avut Vecinu o revelaţie la un şpriţ şi aşa i-a rămas (re)numele. Dacă s-a întâmplat vreo întâmplare cu morţi, el e la faţa locului. Dacă sunt mai multe întâmplări, el e la faţa locului cu cei mai mulţi morţi, cele mai multe incendii, cea mai mare înăţime de la care a căzut întâmplatul, cea mai mare adâncime la care a plonjat cu maşina întâmplatul. Omul nu poate să vorbească dacă nu e prin preajmă cel puţin un cadavru. În războiul din Golf l-a făcut muci pe Adelin Petrişor. I-a lipsit foarte puţin să transmită şi de la Guantanamo. Pun pariu că va fi la faţa locului cu cinci minute înainte să-l aresteze pe Bin Laden.

Problema e că omul nu are simţul ridicolului. De când cu scuterul ăla de pe care a făcut bâldâbâc, în direct, cu tot cu microfon la Mamaia, punând-o pe Esca în situaţia jenantă de a nu putea vorbi de râs, îmi dau seama că regia este, de fapt, viaţa lui. Dacă vorbeşte de tancuri, musai să stea pe un obuz, dacă are vreun bebe prin ştire, se bagă în cărucior, cu o suzetă în gură. Dacă a fost violată vreo babă, o pune să stea capră lângă el. Da' să se-apuce de cântat la pian... n-aş fi crezut nici într-o mie de ani. Delectaţi-vă (skip la min. 2:33):

Viitor de aur tara noastra are

In 2008, in Romanica, trenurile au intarziat 2 ani jumate. Poate aveau niste treaba... In vremea asta, tara a intarziat 20 de ani.

Ada

Aflu de la Madalina de urmatorul concert al Adei Milea. See you there!

De ce da cafeaua in foc?

Va asteptati la o explicatie (fizica sau chimica), stiu. Nu, e pur si simplu o intrebare la care nu stiu raspunsul. Mi-e lene sa google. Stiu doar ca rezultatul e, de fiecare data, acelasi. Deci, cafeaua da in foc ca sa se enerveze iubita mea, care tocmai a spalat aragazul.

Econazism

S-a ajuns si in ecologie la extremism. Cel putin asta e senzatia cand vezi articole de genul asta. WTF?! Oare cat CO2 a emanat creierul celui care a facut studiul asta? Cat CO2 o fi produs berbecul cat timp a cautat pe net, a tinut becul aprins la biblioteca si a scris pe laptopul lui care, la pariu, nu era conectat la vreo sursa de energie alternativa (chiar si asa, display-ul ar fi emanat vreo pi grame de dioxid).
Nu inteleg de ce nu ne putem limita la a gasi cauzele majore de poluare, solutii realiste si comportament responsabil. E foarte simplu. Cand incepi sa te dai cu curul de pamant ca un click de mouse emana 0.0003 g de CO2, poti ajunge foarte usor sa te legi cu lanturi de vreun televizor cu plasma ca sa impiedici lumea sa il porneasca. Si ce te faci cand iti dai seama ca un urs panda polueaza cat 13 becuri cu filament? Ce interzici, ecologistule? Ursul sau disparitia ursului? Mai bine il pui sub un clopot de sticla. Nu dispare si se polueaza doar pe el, da-l dracu!
Si ca sa mai eman niste CO2, ma oftic ca nu se mai inventeaza odata masina aia a timpului ca sa-l trimitem pe imbecil inapoi in epoca de piatra, unde n-ar emana decat basini inofensive pentru greu incercatul strat de ozon. Si n-ar avea nici laptop sa ne spuna el ce mult regreta ca polueaza.

Prieteni

Suflete pe care le alegi si care te aleg. Suflete aidoma tie. Suflete mute. Suflete bete. Suflete care-ti picteaza peretii sufletului.

Cadou pentru mama (mama mea, draga)

El si ea, dupa cateva ore de cautat cadou(ri)...

El: Uite o cutie pentru carti de joc! Foarte misto...
Ea: Da, dar la ce sa-i foloseasca?
— Pai... isi da pasente toata ziua.
— Cand ai vazut-o tu, draga, sa-si dea pasente? Poate pe calculator...
— Lasa pe calculator. Cand n-are, isi da pe bune, la masa.
— Mda... ma rog.
— Zi, nu e misto?
— Ba da, da' ce zici de sipetul asta?
— Cool! Hai, gata, asta e!
— Da' uite, asta e mai mare.
— OK, il luam pe asta.
— Sau pe asta?
— Sau pe asta.
Vanzatoarea: Dar trebuie sa puneti si ceva in el, nu e bine sa i-l dati gol.
El: ...
Ea: Da! Chiar, ce sa-i mai luam? Uite un elefantel. Cica sunt cu noroc elefantii. Are si trompa in sus.
— Super! Il punem in cufar.
— OK, ni-l impachetati, va rugam?
— Finally...
— Stati, nu-l impachetati inca! Iubitu, ce zici de cerceii astia? Sunt de argint, nu va suparati?
— Nu stiu sigur. Furnizorii asa mi-au spus, da' la 5 lei nu stiu ce sa zic...
— Va spun eu imediat daca sunt de argint sau nu. Nu sunt, e clar, poate au foarte putin in aliaj, dar... Iubitu, da' de margelele astea ce zici?
— Iubitaaaa! Lasa elefantelu in cufar si hai sa mergem!

Ea: (imbufnata, dezamagita, capsa pusa)
El: Ninge...

Cativa neuroni de onoare

Cretinul de sozo are impresia ca a te sinucide e onorabil. Da' n-ar vrea sa fie un om de onoare, sa-si faca o gaura-n cap si sa ne scuteasca de lectiile lui despre viata/moarte. Asa e cand nu-ti mai trage musca partzuri generatoare de trafic. Ai un buzz, trebuie sa scrii repede ceva si-ti pui cei trei neuroni la treaba. Si din galceava lor se naste ceva de genul "Deci pana la urma exista si oameni onorabili/disperati pe lumea asta". N-a avut timp sa-i lase sa se hotarasca...

Jurnalism sportiv de Romanica II

Stirea anului (deja) in domeniu: Prosport l-a premiat pe Cristiano Ronaldo inmanandu-i titlul de "Cel mai bun fotbalist al anului".
LOL