Ne-am întors dintr-o mini-vacanţă de vis într-una de coşmar pe care n-a cerut-o nimeni. A doua sau a treia zi după ce am revenit de la Milano (thanks, jokerstyle), a început totul, ca un film horror întrerupt din când în când de pauze publicitare în care mai treceam pe la garsonieră, să realimentăm motanul atomic.
N-am cuvinte aşezate în poveşti nici pentru Milano, nici pentru Urziceni. Încă. La un moment dat, voi fi în stare, sper, să-mi separ sentimentele şi să vă povestesc despre acele zile pline.
Până atunci, bine v-am regăsit.
Şi, în timp ce salvez acest post, mă legăn duios în braţele unui cutremur. The show goes on. And on...
Later edit: cutremurul a avut 5.8 pe scara Richter şi a avut loc în Marea Neagră, la 10 Km adâncime.
miercuri, august 05, 2009
We're back...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Care-i legatura ta cu Urziceniul? ca eu de acolo sunt
Tot de pe-acolo pot spune că sunt şi eu. Cam de pe la o lună, până pe la 20 de ani m-au tot crescut bunicii mei...
Salutare
Nu prea ne-am vazut pe SanSiro...era destul de greu (am realizat acolo). Sper ca U2 a fost la nivelul asteptarilor.La mine la depasit
Trimiteți un comentariu
Vă rog să vă abțineți de la tâmpenii și vulgarități inutile.