Free your stupid mind!

Vlad Petreanu scrie astăzi despre un subiect care mă scoate şi pe mine din pepeni de multă vreme: nu-călcaţi-ul-pe-iarbă la români. Complexul nostru naţional. Alături de cel al gardului, completează imaginea unei Românii urban-rurale.

Românului nu-i plac spaţiile deschise. Românul mutat la oraş, dacă vede un petic de iarbă de 30x30 cm îl îngrădeşte instant. Garduri de plasă, garduri de oţel, garduri de plastic, oricum, numai garduri să fie. Fiare care să te oprească să parchezi pe o pătrăţică de beton care e mai aproape de bloc, bref aparţine asociaţiei de locatari; sârme care să te împiedice să calci iarba aceleiaşi asociaţii şi care să străpungă gâtul/ochiul/tâmpla oricărui nemernic de copil care ar îndrăzni să se dea cu rolele pe alei; gărduleţe mici în jurul unor pomi ca să... nici ei nu ştiu ca să ce.

Cred că ni se trage tot din trecutul nostru eroic. Pe lângă "Nu ai voie", suntem şi țara lui "Pe-aici nu se trece!"

LE: Văd acum că şi Badea a vorbit aseară cam despre aceleaşi interdicţii idioate ale unui stat poliţist imbecil. Mă gândesc că ar trebui s-o punem de o mişcare de genul "Interzisul interzis". Sau mai bine "Strict interzisă Românica. Amendă de la... la..."

LE2: Hai, că devine postul meu cel mai re-re-editat... Iată și niște garduri despre care vorbeam mai sus, dimpreună cu un mic stâlp pus fix în mijlocul trotuarului, ca să-și spargă aerieni ca mine genunchii în el, cu câteva coșuri (de plastic, că tot e eco la modă) cu care au împânzit parcurile idioții de la sectorul 6 și cu una dintre multele fântâni arteziene de mare efect ce au apărut prin toamnă în Drumul Taberei. Have fun!