Io cu cine (si unde) votez?

Aveti in partea de jos a paginii o unealta destul de utila (desi incompleta, dar este cea mai buna varianta existenta) cu ajutorul careia puteti afla in ce colegiu electoral trebuie sa votati si care sunt candidatii.
Enjoy!

Emil Poc

Sa-l urmaresc pe Boc la Realitatea, dupa ce m-am delectat si am luat notite urmarindu-l pe Obama... Sublim! Cu exceptia contrelor cu dna Dragotescu, penibile, de altfel (pentru ca ironiile dumneaei erau mult prea fine pentru a le gasi rapid un antidot pe masura), Boc n-a reusit sa iasa din trei obsesii care devenisera ticuri verbale: calinpopescutariceanu, salarii nesimtite, constitutia nu e presul nimanui. Si cam atat. Intr-o ora de emisiune. Ah, nu, a mai primit si un SMS.

Quick useful tip

If you run a VPS and you know any of your clients will access their mailboxes from Blackberry devices, don't install apf and pfd as solutions against brute force attacks on your server. They'll prevent Blackberry from receiving any messages from your server.

I'll get back when I get a solution to this.

Learn PR in 30 minutes

PR, cu toate elementele din manual - imbracaminte, privire, tonalitate, body language, arhetipuri. Cred ca inclusiv americanul care a adormit in fata TV-ului dupa primele 3 minute a primit mesajul.

Si in timp ce scriu postul asta, il ascult pe Stolojan pe Realitatea. Jenant...

Promotie la dogme

Ati vazut vreodata cum isi inmormanteaza musulmanii vedetele moarte (un conducator de militie, un copil bombardat de americani, un terorist erou)? Daca n-ati vazut, cautati pe net. Este ceva de vis. Sa vezi mii de oameni cum alearga cu un cadavru deasupra capetelor, urland din toti bojocii... nepretuit. Primitiv, nu?
Si-acum cautati pe net cum alearga ortodocsii dupa moaste.

Wassup Updated

via Dani

Sa mai plantam un om

Domnutatulici (parca asa il cheama, nu? Nu?! Pai asa ii zic toate victimele viiturilor. Ma rog...), azi, la TV: nu-stiu-cine au pus nu-stiu-ce "... la pomii care i-au plantat".
Domnutatulici, Domnutatulici, data viitoare cand ii mai planteaza pomii p-aia sa ne chemati si pe noi, sa le dam o mana creanga de ajutor si poate va plantam si pe dumneavoastra. Poate-asa o sa va creasca acuzativu' ala in creier...

The "V" Word

Una distractiva, de weekend. Stop hitting Ctrl+Alt+Del and get a Mac!

Un pic si despre economie...

... si gata, promit ca nu mai scriu nimic azi.

Nu inteleg nici sa ma bati cum nu pot pricepe unii de ce marirea salariilor profesorilor poate fi inceputul unui mic dezastru (m-am gandit sa-i zic mic, ca sa raman intr-o nota optimista). E o schema extrem de simpla, in cativa pasi:
pasul 1 - a fost deja facut, au inceput si alti "profesionisti" salariati ai statului sa ceara mariri la fel de consistente ale veniturilor (vezi preotii). Vor urma si altii.
pasul 2 - se maresc impozitele in sectorul privat. Statul are la dispozitie o anumita suma de bani, careia ii zice el buget. Sa zicem ca bugetul e compus din sumele X, Y si Z. X inseamna salariile bugetarilor, Y inseamna toate celelalte cheltuieli, Z e partea leului (stiti bine cine e leul). Boooon. Daca creste X, Y ramane constant, Z ar trebui sa scada, nu? C'esti nebun?! Las' c-o sa creasca X+Y+Z. Si poate mai creste si Z un pic, daca tot suntem aici. De unde o sa creasca? De la fraierii aia care muncesc ca sa plateasca impozite. Lasa, ca are ei de unde.
pasul 3 - au crescut veniturile, va creste si cererea pe piata de consum. In acelasi timp, productia va scadea, pentru ca intreprinzatorii privati vor fi ocupati cu plata impozitelor si cu alte 13.496 de declaratii (pe care sa le dea ca nu cumva sa piarda statul vreun leut din profitul lor). Cerere mare, oferta fixa, sar preturile. Si uite-asa, dom' profesor care se da azi cu fundul de pamant de bucurie ca i-a mai dat Base 50% in plus la salariu, o sa cumpere cu 150 de lei mai putin decat cumpara azi cu 100.
pasul 4 - incepe oarecum inainte sa se termine pasul 3. Devine mai sprintena micuta criza. Productia scazand si cererea crescand, tre' sa luam de undeva potolu' sa linistim matele chioraitoare ale bugetarilor care vor sa arunce cu bani in stanga si-n dreapta si n-au pe ce. Asa ca importam. Ca sa importam, ne trebuie euro. Si cum banca noastra nu tipareste inca euro (ce bine, ca-l faceam varza si pe-ala), ii cumparam. Avand nevoie de mai multe produse decat pana acum, vom cumpara mai multi euro. Aceeasi schema: cerere mare + oferta fixa = produs mai scump. Si ajungem iar sa ne vaitam ca a sarit euro la 6 lei.
pasul 5 - consecinta a scumpirii euro, se scumpesc si creditele - alea existente, ca in faza asta n-o sa mai pupe dom' profesor alt credit, ca nici bancile nu-s asa de proaste. Cresc dobanzile, iar incepe sa bata vantul prin buzunarele profesorilor.
pasul 6 - greva pentru cresterea salariilor cu 50%.
Noroc ca nu mai sunt alegeri parlamentare la anul, ca sareau iar mintile luminate din palament sa le mai dea.

E simplu. Niste manageri buni, cu minti sclipitoare, probabil ar reusi sa se descurce in toata debandada asta care va urma. Dar hai sa fim seriosi. Credeti ca va conduce vreodata Romanica o echipa de manageri buni? LOL.

Inchei cu un mic pariu: la anul, pe vremea asta, inflatia o sa fie undeva pe la 20%. Tine cineva pariul?

Un pic despre fotbal

Hai, ca azi sunt in verva :P si am chef de scris.

Zilele trecute ma intreba iubita mea ce dracu' se intampla cu echipele romanesti de fotbal cand dau cu nasu' de Europa. Pe moment, fiind in stare de uluiala dupa Steaua - O.L., n-am stiut sa-i raspund. Apoi, am vrut sa vad daca mi se confirma teoria si in cazul CFR. Si s-a confirmat, in parte. Asa incat, astazi sunt in stare sa leg doua-trei concluzii intr-o teorie oarecum simplista despre varza care a devenit folbalu' de la Romanica.

FC Vaslui si Urziceni sunt prea pustoaice ca sa intre in teoria asta, asa ca n-o sa spun decat ca n-au ajuns inca la maturitate, nici macar intern. Pe-afara, deci, nici nu prea au cum sa emita pretentii. Mergand, insa, la grei, dam de Rapid si Dinamo. Poate cele mai galagioase dintre "europene".
Rapidul sufera de lipsa acuta de oameni capabili in management, de vizionari si de specialisti in fotbal. De cand a plecat stimabilul Dinu Gheorghe, si, mai apoi, Razvan Lucescu, a inceput sa se aleaga praful. Rapidul s-a vandut de vreo 16 ori pana sa-l cumpere Taher, iar acum a inceput iar sa se vanda. Nimeni nu stie ce are de facut. Sefii dau interviuri, antrenorul (daca exista) se cearta cu arbitrii, jucatorii se cearta cu mingea si stau suparati cu saptamanile pe ea, portarul nu stie unde e poarta, iar suporterii nu mai stiu nimic. Cert e ca Rapidul se vinde. Sau nu?
La Dinamo e mai simplu. Dinamo nu mai functioneaza, in momentul asta decat ca bazar. Se vand si se cumpara jucatori, si asta e cam tot ce intereseaza. Macar daca ar face-o cu cap. Dar am senzatia ca au luat de la Borcea reteta afacerii cu butelii si au aplicat-o la echipa.
Si ajungem la nobilii din UCL. Nobili my ass... Steaua e o mosie, punct. Acolo, adevaratul proprietar i-a dat o asa mana libera lui Gigi, incat nu mai poate sa i-o ia inapoi. N-am idee cum o sa se descurce Hrebe cu istericul, dar sper ca o s-o faca la un moment dat. Caci, daca nu-i place ceva lu' Jiji, incepe si arunca cu ei de toti peretii. Demite antrenori, pacaleste jucatori si apoi ii arunca si pe aia, bate suporterii contestatari, injura ziaristele si il suna pe Borcea sa rada de el. Cam asta stie Jiji sa faca. N-are nicio legatura cu lumea mare a fotbalului european. Patronii care vin sau il primesc pe el in vizita n-o fac decat ca sa aiba motiv de distractie cu prietenii lor. Ceva de genu' "Treceti azi pe la mine sa va arat ceva. O sa muriti de ras."
CFR ar fi fost singura speranta. Pentru ca e condus cu cap, a facut transferuri inteligente si, nu in ultimul rand, au mai ramas foarte putini romani pe acolo (vezi meciul Stelei si o sa intelegi la ce ma refer). Din pacate e si prea devreme pentru ei si nici nu au baza de la care sa plece un club de fotbal serios - un centru de copii.
Asa incat, daca ar fi sa-i descriu pe scurt iubitei mele fotbalul romanesc, ar iesi o imagine cu doua pustoaice ametite care vor sa vanda niste butelii la o stâna, in vremea asta vrajind si niste soferi de tir veniti sa le invete cum sa joace la bursa. Vi se pare ca nu e coerenta povestea asta? Da' ce, ei sunt?

Bleah

M-am hotarat (oarecum tarziu) sa nu-i mai fac atata reclama lui VisUrat. Si nu pentru ca el nu-si face poze cu bani, ci pentru ca mai toti cei care isi fac il au pe el in blogroll. Ce adunatura! Anyway, sa-ti faci poze cu bani, sub pretextul ca ai primit o leapsa sa spui cati bani (aici si aici - n-am mai cautat, ca m-a luat repede greata si invidia) ai castigat din blogging, mi se pare de cel mai cocalaresc si manelar gust :(. Faza tare e ca ei sunt teh blogfathers. Eh, asa e cu copilul cu mai multi tati... Se transforma din blog in blogaraleala.

Cum fac pierd monopolistii bani

Scriam acum ceva timp despre Cum fac monopolistii bani.
Astazi s-a intors roata, frate. Am asteptat vreo 20 de minute sa se raceasca fiertura care venea pe teava de apa rece, sa ma pot spala si eu pe fata, pe dinti, faze de-astea de mic-burghez. Nu mi-a trecut prin cap sa pun niste apa la racit, asa ca, grabit fiind, am plecat nespalat. Cand m-am intors, mai intai mi-am fiert niste pipi cu apa din vasul de toaleta, dupa care m-am pus iar pe asteptat, ca nu-mi place caca fiert. Il prefer la temperatura lui originala. Am mai asteptat inca vreo ora, sa se trezeasca aiuritul care imi dadea apa in clocot pe toate tevile si gaurile.
Credeti ca e vorba de vreo schema? Neah, e pur si simplu prostie. Si indolenta.

Cea mai frumoasa fata

Bradut Florescu: Cea mai frumoasa fata
Cel mai frumos post al anului (in my humble opinion)

Amintiri mici I

De cateva zile ma tot incearca amintiri vechi. De fiecare data alta. Amintiri atat de vechi, incat daca suflu praful de pe ele risc sa tusesc doua zile. O fi un semn? Bleah, fuck paranoia!

Totul a inceput cu un dor greu, apasator, de dupa-amiezile duminicilor din copilarie. La orele alea, soarele incepea deja sa incalzeasca cea mai frumoasa camera a casei bunicilor — camera din fata. Nu dormea nimeni in camera aia, nu era camera nimanui din familie (cel putin pana s-a insurat unchi-miu, si s-a apucat de facut copii), dar acolo era televizorul. Si, datorita celor zece minute de desene animate pe saptamana, devenise cea mai frumoasa camera. Asteptam, in fiecare duminica, sa se faca ora unu, sa inceapa Woody - ciocanitoarea buclucasa sau Aventuri in epoca de piatra. Si asteptarea asta avea in ea asa... ceva... lenes. Lenea dulce a copilului care nu are de invatat nimic pentru maine. Si daca mai era si vara... oh, ce splendoare! Vara nu ma intristam cand se terminau cele zece minute. Pentru ca ieseam in curte, ma urcam in mar sa ma joc de-a capitanul de nava, sau ma duceam in curtea doamnei Cuncev, cea mai batrana si amabila vecina care cred ca a existat vreodata in copilaria cuiva, si stateam la umbra dudului. Nu voiam altceva decat sa ascult linistea.
Imi este teribil de dor de linistea aia. Era o liniste statuta, calda si prafuita, ca si oraselul din curba aia de la marginea Baraganului. Doamna Cuncev imi mai aducea cate o cana metalica, cu smaltul alb sarit, plina cu apa rece din fantana. Iar dupa ce o beam, de fiecare data pe nerasuflate, inima mi-o lua la trap, iar pulsul din urechi facea praf linistea de sub dud pentru cateva minute. Si stateam rabdator, asteptand sa-mi treaca si sa nu mai aud iar nimic. Ma gandeam la printese, la Simona, de care eram indragostit, si la Sorin, pe care il uram, pentru ca era Fat-Frumos in piesa de teatru de la scoala si urma sa o sarute pe Simona...

Mai merg si acum, vara, in curtea doamnei Cuncev. Fantana a secat, caisul de la poarta nu mai e bun decat de spus povesti si ingropat inele sub el, iar linistea a disparut. Nu am mai gasit nici macar zece secunde din linistea aceea nici acolo, si nicaieri in alta parte. Pesemne n-o aud decat copiii...

Muriti - 2

Bai, manca-v-ar boala, a scazut pretul petrolului la aproape 70 de dolari pe baril. Voi cand scadeti pretul la pompe? Cand se scumpea il calculati pana la patra decimala, nu cumva sa pierdeti vreun sfert de cent, ca de unde dracu' va mai luati voi primele voastre nesimtite. Cand o sa creasca de la 40 la 41 de dolari o sa scumpiti iar combustibilii, nu?
Nu v-ati ineca odata in benzina aia proasta si scumpa din care v-ati imbogatit pana in topul Forbes.

Update: tocmai am citit azi (17 oct.), pe NewsReport, articolul "Ieftinire masiva a carburantilor" (sublinierea mea), preluat din Cotidianul. Petrom a ieftinit benzina cu 11 bani pe litru. Masiv, frate =)).

Q7. Alb

Discutie intre patru cocalari, ieri, langa restaurantul de la scara blocului meu (un restaurant excelent, btw, pe care o sa vi-l recomand in alt post), in fata unui Q7 alb:
- Frate, iti spun iou: asta e masina de gagica. Iti spune fratele tau.
M-am gandit ca se refera la culoare. Unul dintre fratii aluia s-a gandit ca e masina unei gagici si ii arata:
- Nu e, sefu'. Uite, n-are nici o zgarietura.
Sefu ii da o bucata peste ceafa groasa si urla:
- Baboule, e masina de gagica! Daca asea spun iou, asea ie! Q7 nu-si ia decat gagicili sau poponarii.

Am plecat siderat. Au ajuns si SUV-urile sa fie masini de gagici!? Si pentru masculi cam care ar fi tancul potrivit?

Nu-mi vezi diacriticele?

Get a Mac!

Lasand utopiile la o parte, pentru ca nu te pot convinge sa-ti iei un merisor, fiindca esti prea indoctrinat de Bill, fiindca tu ai nevoie ca de aer de Office (chiar daca Office ruleaza si pe Mac si chiar daca exista solutii gratuite mult mai bune decat Office), fiindca tu ai nevoie de Solitaire, Outlook si Internet Fucking Explorer, ma vad obligat sa nu mai scriu cu diacritice. Oricum, intr-o tara de cacat, pana si diacriticele-s de cacat, nu? Ei bine, nu! Vorbesc romaneste, mi-as dori sa si scriu romaneste. Scrierea asta fara diacritice este un fel de romgleza (bleah). Anyway (sic), ma conformez si ii fac astfel un cadou lui Mihai, ca tot vine ziua lui, si altora ca el, care nu pot renunta la IE6, desi a aparut demult IE7, mult mai prost decat fra-su mai mic, dar care suporta diacriticele de cand a scazut pirateria in Romania cu 0,01%.
In concluzie, jos diacritica! Traiasca Bill, secretar general al multiubitului microsoft!

Să mai tăiem niște copaci...

Am un prieten bun care are o agenție de publicitate full service (eee, cât de jmeker sunt?). Unul dintre clienții lui mari, unul chiar foarte mare, a avut nevoie zilele trecute de un direct mailing pentru informarea partenerilor despre noile proceduri de achiziție, facturare, bla-bla. A comandat câteva mii de scrisori. Scrisori pe hârtie. La două zile după ce au fost trimise... "băiete, încă un rând!" Un număr identic de scrisori, în care își cere scuze pentru că a trimis procedurile greșite. N-am întrebat dacă urmează să trimită apoi încă o serie cu procedurile corecte.

I-am spus prietenului meu că vreau să investesc în agenția lui. E de perspectivă, mă gândesc.

Știți care e culmea? De fapt, sunt două culmi. Una, o astfel de scrisoare, pentru a ieși din sistemul birocratic al clientului despre care vorbeam, și pentru a ajunge să fie trimisă, are nevoie de vreo șapte semnături. Nu e o glumă! A doua culme e mai tare. În footer-ul oricărui mail primit de la compania respectivă scrie ceva de genul: "Protejați natura! Nu printați acest mesaj decât dacă este absolut necesar". Sau dacă vreți să vă cereți scuze că l-ați printat...

De toamnă 2

Another one... Ultimul dintre cele două deadlines depășite în antichitate...

Poveste galbenă

Sorin era bolnav. Se simțea rău de mai bine de jumătate de an deja... Au venit și au plecat doctori, vraci, profesori și alți doctori. Nimeni nu știa ce boală îl mânca. În vremea asta, Luminița, sora lui, nu se dezlipise de pat. Stătea acolo, rugându-se neîncetat la înger, îngerașul ei, la Doamne-Doamne și la Măicuța lui. Mânca acolo, lângă el, cu o singură mână, pentru că pe cealaltă nu voia să și-o dezlipească din mâna frățiorului ei mai mic.
Într-o zi, a venit să-l vadă o femeie care putea foarte bine să fie mai bătrână decât timpul, așa de bătrână era. S-a uitat la copil, s-a uitat la copilă, și i-a spus: "Frățiorul tău va muri odată cu frunzele." Și, pentru prima dată în ultima jumătate de an, Luminița s-a ridicat de lângă fratele ei, a ieșit și a legat de crengi toate frunzele pomilor din curtea lor mică.


Nu știu finalul acestei povești. Bunica mea nu și-l mai amintește. Poate că nici nu are final. Nu știu nici cum se numește, nici cine a scris-o, dacă a scris-o cineva. Povestea asta le-a dat nume mamei mele și fratelui ei...

De toamnă

Am mai terminat un website. De azi, voi posta aici câte un screenshot pentru fiecare lucrare ieșită din mâinile/mințile noastre.
I hope you'll like them.

Vista troubleshooting

Get a Mac!