Hm...

Aş vrea şi eu să mor aşa.

Amintiri mici II

Dacă n-aţi văzut azi Happy Hour, aţi ratat o lecţie de muzică predată de doi lăutari — Dinică şi Nelu Ploieşteanu. Şi-un plânset mut răvăşitor, al unor prieteni de dorul altui prieten — Ştefan Iordache.

Iar eu m-am întors în vreme, acum mai bine de 30 de ani, când ai mei părinţi şi-ai lor prieteni petreceau la grădină, la Odobeşti, între vii. Atunci fluturam nerăbdător şi plictisit printre mese, frapiere aburite şi garduri verzi, din lemn, căutând, alături de copiii prietenilor şi ai străinilor petrecăreţi, să-mi omor timpul. Naivitatea copilăriei... Şi, printre pahare de vin tocmai scos din butoi, ţânţari şi fum de mici, cântau lăutarii. Nu mă mişca vioara, nu mă interesa ţambalul şi nici măcar guristu‘ ce zicea cu foc. Îl mai priveam din când în când pe taică-meu, care devenea din ce în ce mai vesel şi mai îngăduitor. Până când ar fi putut chiar să mă uite pe sub masă, la plecare. De multe ori, petrecerea continua acasă, la noi sau la alţii, cu chitări, vin din butoaie, poezii şi ţânţari, doar fără garduri verzi, din lemn.

Azi, vioara, ţambalul, acordeonul şi guristul mă rup în suflet. Abia acum simt farmecul acelor nopţi. Abia acum regret cu adevărat că nu înţelegeam nimic şi mă duceam curând la somn, prea mic şi prea obosit pentru Mână caii, vizitiu şi-adă bere, bragagiu.

Nu mai ştiu grădini pe nicăieri, cu atât mai puţin prin Bucureşti. Şi de-asta, vorba iubitei mele, copiii ăştia de azi nu ştie nimic. Pe noi ne luau ai noştri de-o aripă şi ne mai lăsau abia după primul şpriţ, mai mult în grija ospătarilor. Pe ei îi lasă ai lor pe haifaiv când pleacă la un 3D la mol, sau şi mai bine, la un chei-ef-sii cinstit.

Aş da o fugă până la Odobeşti, să caut grădina copilăriei mele pletoase. Şi dacă n-aş mai găsi-o, măcar aş bea un pahar de vin din butoaiele vechi ale Vrancei. Şi nu m-aş mai întoarce...

Vineri. Ce dracu' ne facem?

Am auzit-o acum ceva vreme la Gheorghe (Guerrilla). Mi-a trebuit ceva timp s-o găsesc, dar am învins. Enjoy!

Motanii paranormali se întoarce

Azi spre dimineaţă, luptându-mă cu una dintre încăpăţânatele mele insomnii, telespectatoream pe Pro Motor, la un filmuleţ cu maşinile pompierilor şi poveştile lor de viaţă/trafic/sutalaoră-n paişpe etc.
Povesteşte dom' şofer, şef de echipă, român sadea. Sadea — adică preţios-agramat. Cunoaşteţi genul: poliţistic în declaraţii, foloseşte o grămadă de clişee gen am virat la dreapta când autovehiculul care-l manevram a ajuns la faţa locului.
Îl întreabă Ciuhuleasca: da' de pisici ce-mi spui? Că sunteţi chemaţi şi la intervenţii de salvat pisici din pomi. Şi zice dom' pompier: păi... ne ducem, ce să facem, că şi pisicile... Ei, dragii moşului, aici m-am gândit eu în gândurile mele încleiate de nesomn, o să zică şi pisicile sunt oameni. Neah, chiar atât de bou nu e ăsta. Şi continuă, el, după o pauză de efect: că şi pisicile sunt suflete omeneşti.
Deci, chiar n-a fost atât de bou. A fost mult mai mult...

Ia, uitaţi-vă ce fac ăştia cu banii noştri!

Poza asta cică e pe bune şi e făcută la pasajul de la Pipera (n-am mai fost demult pe-acolo, dar mi-au confirmat nişte prieteni)...

Luaţi de-aici globalizare!

(Mersi, Mihai!)

Playing For Change | Song Around The World "Stand By Me" from Concord Music Group on Vimeo.

Cel mai meci

Am văzut aseară cel mai... nu ştiu cum... urât sau frumos? meci. Pe scurt, o Chelsea urâtă ca o englezoaică, susţinută din tribune de o englezoaică mai urâtă chiar şi decât Chelsea, un trişor jalnic - arianul francez Anelka, un arbitru prost, da‘ prost rău, care a condus vraişte, un gol norocos, ce-i drept frumos, şi încă unul, la fel de frumos, dar muncit mai ceva ca la Mihăileşti. Degeaba s-au plimbat "englezii" pe tot terenul cu autocarul, de ajunseseră să atace jucătorul cu mingea până şi cu banca de rezerve. Iniesta a răzbunat neputinţa lui şi a echipei din toate cele 180 şi ceva de minute şi i-a trimis pe boo-itorii din tribune în braţele disperării.

Nu mi-a fost milă de puştiul fan al lui Chelsea ce plângea de mama focului la finalul partidei. Ar fi trebuit să ţină cu o echipă de fotbal.

Ascultaţi comentatorul arab! E de vis!