Cel mai meci

Am văzut aseară cel mai... nu ştiu cum... urât sau frumos? meci. Pe scurt, o Chelsea urâtă ca o englezoaică, susţinută din tribune de o englezoaică mai urâtă chiar şi decât Chelsea, un trişor jalnic - arianul francez Anelka, un arbitru prost, da‘ prost rău, care a condus vraişte, un gol norocos, ce-i drept frumos, şi încă unul, la fel de frumos, dar muncit mai ceva ca la Mihăileşti. Degeaba s-au plimbat "englezii" pe tot terenul cu autocarul, de ajunseseră să atace jucătorul cu mingea până şi cu banca de rezerve. Iniesta a răzbunat neputinţa lui şi a echipei din toate cele 180 şi ceva de minute şi i-a trimis pe boo-itorii din tribune în braţele disperării.

Nu mi-a fost milă de puştiul fan al lui Chelsea ce plângea de mama focului la finalul partidei. Ar fi trebuit să ţină cu o echipă de fotbal.

Ascultaţi comentatorul arab! E de vis!