Motanii paranormali se întoarce

Azi spre dimineaţă, luptându-mă cu una dintre încăpăţânatele mele insomnii, telespectatoream pe Pro Motor, la un filmuleţ cu maşinile pompierilor şi poveştile lor de viaţă/trafic/sutalaoră-n paişpe etc.
Povesteşte dom' şofer, şef de echipă, român sadea. Sadea — adică preţios-agramat. Cunoaşteţi genul: poliţistic în declaraţii, foloseşte o grămadă de clişee gen am virat la dreapta când autovehiculul care-l manevram a ajuns la faţa locului.
Îl întreabă Ciuhuleasca: da' de pisici ce-mi spui? Că sunteţi chemaţi şi la intervenţii de salvat pisici din pomi. Şi zice dom' pompier: păi... ne ducem, ce să facem, că şi pisicile... Ei, dragii moşului, aici m-am gândit eu în gândurile mele încleiate de nesomn, o să zică şi pisicile sunt oameni. Neah, chiar atât de bou nu e ăsta. Şi continuă, el, după o pauză de efect: că şi pisicile sunt suflete omeneşti.
Deci, chiar n-a fost atât de bou. A fost mult mai mult...