Felicitări, popor român!

Sunt un idiot. De fapt, un prost. Eu chiar n-am realizat că ne aşteaptă o eră de bunăstare şi fericire odată cu realegerea multiubitului Traian, din care, evident, ne tragem cu toţii.

O să curgă bunăstarea râuri-râuri pe străzile proaspăt asfaltate de Cocoş cu aur, iar fericirea o să joace şotronul pe bordurile din marmură de diamant cu cristale zvarovschi. Elena va alăpta din ţâţele-i divine 50,33% dintre bărbaţii acestei ţări minunate iar ei, în semn de mulţumire, nu-şi vor mai bate femeile decât o dată pe zi. Berceanu va tăia mii de panglici la autostrăzile ce vor împânzi Patria. Blaga va ţine o cură de slăbire cu ciorbă de varză şi va executa în cap orice subordonat ce va mai lua şpagă. Dar nu va mai fi cazul, pentru că în frumoasa Patrie nu va mai lua nimeni şpagă, hoţii vor dispărea, emigrând spre zări mai puţin intransigente, violatorii nu vor mai avea pluă, politicienii nu vor mai avea conturi.

Încet, încet, va dispărea şi comunismul pe care l-am dat noi jos acum 20 de ani, da', al dreacu, se încăpăţânează să ameninţe frumoasa, virgina şi blonda noastră democraţie. Iliescu nu va mai putea să cheme minerii, iar noi vom dormi mai liniştiţi la gândul că mogulii nu vor mai ieşi de sub paturi să ne sugă sângele. Dreapta va triumfa şi astfel, în sfârşit, pensionarii vor avea pensii de 14.000 de euro pe lună, bugetarii salarii de 114.000 de euro pe luna, profesorii îşi vor primi salariile în bancnote de aur, iar nenorociţii de privatizaţi vor rămâne fără bani.

Am fost mai prost decât 50,33% dintre români. Ăia care n-au fost la vot nu contează. Ăştia care am votat aiurea iar nu contăm. Aşa a zis multiubitul Traian. Că le mulţumeşte celor care au votat Traian Băsescu. Îmi pare rău, Conducătorule! Am greşit. Dar greşelile se pot ierta, nu? Promit să rămân în Patrie, să-ţi fiu sclav până la adânci bătrâneţi.

BRA VO! Felicitări vouă, celor care nu aţi lăsat Ţara să se scufunde în negura comunismului! Vă mulţumim că existaţi!


Acesta a fost ultimul prost post politic de pe acest blog.

Gata campania!

Inspiraţie de la Academia Caţavencu.

M-a convins Băsescu (audio)

Mă duc să votez. Un prost. Ca să nu votez un şmecher.

Gata, băieţi, alţii la rând! Să mai asculte şi alţii telefoanele, să mai mintă şi ei cu rânjetul pe buze, să mai fură şi mâna lor ceva.

Ne prinde istoria din urmă...


Disclaimer: Dacă ai sub 18 ani sau dacă ai probleme de pudoare sau dacă te fuţi sub pătură noaptea, cu lumina stinsă şi legat la ochi, ai nimerit aiurea pe-aici şi nu mai e cazul să asculţi si piesa de mai jos.

Încă una înainte de culcare

Oare de ce liberalul Patriciu n-a dat drumul filmuleţului pugilistic în primul tur electoral? N-ar fi avut mai multe şanse să "se califice" Antonescu?

Aşa plângea un gândăcel
În pumnul ce-l strângea să-l rupă...

Am greşit

N-a fost Vanghelie, a fost Patriciu. N-a fost Jurnalul, a fost Gardianul şi n-a fost săptămâna trecuta, a fost azi. De ce, Brutus?! De ce abia azi?

Mă duc să vomit...

Mai doriţi ceva? Că închidem...

Acest post le este dedicat naivilor care cred că Geoană nu a câştigat alegerile.

E ca la şah. Să ne punem în fiecare situaţie viitoare posibilă:

1. Câştigă Băsescu. Trebuie să desemneze un premier.

1.a. Premierul nu este votat de Parlament. Negociază cu singurul partener ce ar dori o negociere şi care i-ar putea aduce o majoritate favorabilă în Parlament - PSD (că PNL-ul s-a mai fript o dată). Mai numeşte un premier, pe care Parlamentul îl votează. Avem guvern PD-L - PSD. Bun guvern, superbă variantă!

1.b. Premierul nu este votat de Parlament. Negociază sau nu, nu acceptă nimeni propunerile lui, mai desemnează un premier, nici acesta nu trece, dizolvă Parlamentul, au loc alegeri anticipate, niciunul dintre partide nu va obţine un scor mai mare decât a obţinut reprezentantul lui la alegerile prezidenţiale (poate doar într-o situaţie de un absurd ionescian), revenim la punctul 1.a. După încă două-trei luni fără un guvern legitim, avem guvern PD-L - PSD. Bun guvern, şi mai mişto variantă!

2. Câştigă Geoană. Îl desemnează pe Johannis premier. Parlamentul îl votează. Avem guvern PSD - PNL.

Acum daţi voi PSD factor comun şi vedeţi cine a câştigat alegerile. Şi nu este decât una dintre consecinţele politicii "populare" băsesciene. Aşa că, cine-mi mai spune că dacă îl votez pe Geoană mă întorc acum 20 de ani, shut the fuck up! Ne-am întors deja acum 20 de ani! Începem să punem scaunele pe mese, că cârciuma se-nchide. Mai doreşte cineva ceva? Rămâne şeful de sală să stingă lumina.

Nu ştiu dacă voi vota. Dar, sincer, decât încă două luni de incertitudine urmate de 3 ani de războaie personale de-ale Băsescului, de 3 ani de tâlhării marca Udrea, Videanu, Berceanu prefer PNL. Poate şi pentru că am îmbătrânit...

Update: ar mai fi şi varianta 3 — câştigă Băsescu, desemnează un premier, Parlamentul îl votează, avem guvern minoritar PD-L.
LOL!

Mă duc după Brăduţ!

Mă uit la consilierii Iubitului Nostru Conducător (Slavă! Odă! Imn! Trăiască!) şi nu-mi vine să cred. Sunt stupefiat de încercările penibile şi imbecile ale unora şi ale altora de a justifica intenţia declarată a Iubitului Nostru Conducător (Slavă! Odă! Imn! Trăiască!) de a încălca frumoasa noastră Constituţie, la două articole care sunt mai clare şi decât art. 1, ăla cu statul naţional.

Mai există pedeapsa pentru subminarea economiei naţionale?

Artimetica unui comandant de vas

Băi, fraţilor! Este foarte simplu: n-ai cum să spui că partidul cu cele mai multe locuri în parlament dă prim-ministrul, pentru că înseamnă că alegătorii ăluia sunt mai jmekeri decât ceilalţi, care sunt mai mulţi. N-ai cum, dacă eşti de bun simţ. Ce faci, ţii cont numai de ce au hotărât 35% şi pe restul de 65% te pişi? Aşa sună democraţia?

Şi o întrebare. Bineînţeles, retorică, pentru că, oricum, în ţara asta nimeni nu răspunde la întrebări. Cât de cretin a fost imbecilul care a conceput articolele alea din Constituţie care se referă la desemnarea prim-ministrului? Şi cât de retardaţi au fost ăia care le-au votat?

Ce cred finlandezii despre noi

Posibil titlu în presa finlandeză: "Romanian Hallitus pula".

Hooo, nu săriţi aşea! Nu înseamnă decât "Criză de guvern în Romania". Nu mă credeţi? Verificaţi cu Google.

Vezi şi ziua (deşi mie mi-a dat ideea Vecinu, dar să n-avem probleme "de surse").

Iar a căzut Boc...

Pariez pe cel puţin trei titluri de genul "Guvernul Poc" în presa de azi şi mâine.

Update (14.10.09): apropo de pariul de mai sus:

Blegul

Floarea dreptei a fost, ca de obicei, ca o floare. M-am obişnuit cu discursul elevat, împănat cu ironii din categoria "Gândire cu premeditare", cum ar spune caţavencii. Frumos! Problema e că e prea frumos, prea sus şi prea... orice pentru electorat. Cum, n-a fost un discurs electoral?! Hm, mie aşa mi-a sunat. Dar chiar şi aşa, electoral, a fost un discurs fără coaie. Nici n-a dat cu guvernul de pământ, nici nu le-a promis nimic pensionarilor. Şi nici bizonilor. Şi nici bugetarilor. A vorbit doar cu cei care îl puteau înţelege.

Când te bagi în troacă, ori mănânci cu porcii, ori eşti mâncat. Acolo nu contează decât cine dă din gură.

Mocofanul

Roşu la faţă de nervi şi roşu la gură nu ştiu de ce, Geoană a reuşit să-şi dea cu tesla într-un discurs profund stângist, trecut de limitele socialismului de paradă. Te dai peste cap să nu fie daţi afară 300 de mii de bugetari? Păi trebuie daţi afară 600 de mii, tontule! Că aşa vreau eu, patronul bugetarului. Că nu mai vreau să-l plătesc să stea şi vreau să-l plătesc mai mult pe ăla care munceşte! Tu să hotărăşti la tine, în dictatura ta mică şi roşie!

Uite d-aia nu votez eu în turul doi...

Trompeta

Nu s-a terminat încă discursul bocesc din Parlament, dar cred că micul Traian a zis de 115 ori "salarii de trei zeci de mii de euro, de patru zeci de mii de euro, de cinci zeci de mii de euro" şi "pensii de trei zeci de mii de euro, de patru zeci de mii de euro, de cinci zeci de mii de euro". A zis de aproximativ 287 de ori "principiul contributivităţii" şi de şpe ori "salar". Mi-a amintit de cele 47 de ori când a zis "Constituţia nu e preşul nimănui".

A vorbit, la un moment dat, şi despre "demagogia celor de la PSD şi PNL" şi era să se înece. Priveam cu groază, să nu-i cadă vreun candelabru d-ăla ceauşist în cap.

O sugestie pentru viitorul Preşedinte

Domnule viitor Preşedinte,

După cum ştim cu toţii, după ce te vom vota şi vei deveni Preşedinte, vei avea câteva zeci de milioane de euro în conturi. Nu, nu e vorba de corupţie, tu n-o să iei şpagă, în primul rând din principiu, în al doilea rând pentru că ar fi sub demnitatea ta de şef de stat. E vorba de donaţii. Sau de vânzări anterioare. Sau de vreo moştenire de la un nepot. Ideea e că vei avea o avere frumuşică.

La un moment dat, ca orice om cu o avere frumuşică, vei vrea mai mult. Mai ales că urmează alegeri şi tu mai vrei o tură. Dar ce te faci, că e criză, donaţiile nu prea mai apar, vânzările anterioare se duc dracu‘ odată cu piaţa imobiliară şi nu-ţi mai moare nicio rudă. Iar tu, n-am uitat, nu iei şpagă.

"La dracul!" îţi vei spune.

În schimbul unui mic comision, îţi spun eu cum să faci.

Pariază pe euro. Că pe leu tre' să fii cretin să pariezi. Da, ştiu, te întrebi cum faci să ştii sigur că va creşte cursul leu/euro. Păi, ştii deja! Nu de la servicii, nici de la structurle, că nici ele n-or fi Mafalda. Ştii din manualul de Macroeconomie pentru to(n)ţi. Unde scrie că, în caz de instabilitate politică acută, moneda locală pierde procente bune pe termen scrut. Bref, ne trebuie instabilitate politică.

Aici nu cred că mai e cazul să te învăţ eu cum să faci. O variantă (prima care-mi vine în minte) ar fi să iei Guvernul la tocat (n-are-a face că e al tău), il faci varză cu tăiţei (dacă nu ştiai, asta se numeşte Varză á-la-Cluj), demiţi câţiva trepăduşi sau îl remaniezi (pe el, Guvernul), pur şi simplu. Şi gata. Te duci acasă si cumperi euro. A doua zi o să ai o avere şi mai frumuşică. Dacă tot ţi se pare că nu-i de ajuns şi că i-ar mai trebui nişte silicoane, ceva, mai dai o dumă săptămâna următoare. Eventual te declari pe tine şi pe toată clasa politică incapabili să scoateţi ţara din criză. Seara, acasă, mai faci o dată schema cu euro.

Şi dacă nici după asta nu ai o erecţie când vezi ce bunăciune s-a făcut averea ta, jur că îţi dau eu comisionul pe care ţi-l ceream la început.

Ah, şi să nu uit, domnule viitor Preşedinte. Spune-le şi colegilor dumneavoastră să nu mai spună proiectul de lege al pensiilor. Că pensiile n-au proiect. Cel mult au lege.

WTF?!

Chiar atât de proşti ne cred ăştia?!
Priviţi scorul Da-Nu. A fost şi mai rău...

Băsexu, droguri, prostituţie

Ajung la concluzia că Băse nu trebuie decât să vorbească. Şi astfel industria media merge ca pe roate (btw, de ce nu merge ca pe roţi, ci ca pe roate?! Poate îmi explică diacritica). Zice preşedintele droguri, bum! Breaking News la Realitatea. Dacă se simte o virgulă după droguri, carul de transmisiuni de la Antena 3 goneşte deja prin traficul bucureştean spre Golden Blitz, sau spre oriunde se află marea iubire a lui Stan. Dacă după virgulă a zis şi prostituţie, bubuie deja şampania prin redacţii: "Avem subiecte, scriem/vorbim/comentăm trei săptămâni pe temele astea". Orice ar spune Băse, vin analişti din toate colţurile ţării să despice sintactic şi morfologic frazeologia prezidenţială.

Dom' preşedinte, ziceţi, dom'le, sternocleidomastoidian. Îi blocaţi pe următorul trimestru...

O idee...

Nu prea am răbdare să citesc posturile de pe wall-ul de Facebook. Dar azi m-a tras aţa, am urmat un link postat de Brăduţ şi am dat peste o idee... bună. Personal, cred că Lucian is taking a long shot, dar mai cred şi că merită încercat. Dacă stăm să ne uităm prin istoria noastră recentă sau mai puţin recentă, e clar că şansele noastre au fost altele decât cele româneşti. Până să mă contrazică vreun român verde, teleportat aici din cine ştie ce viitor surprinzător, să ne conducă într-acolo, rămâne şansa de import. "Fabricat în România" nu ţine decât la patriotismul retard.

P.S. Bineînţeles că nu m-arunc cu memeaca înainte aşa... în necunoştinţă de cauză. Aşa încât aştept profund interesat să văd ce are de spus dl. Klaus Johannis. Nu întotdeauna un primar genial poate deveni şi un președinte capabil, asta ne e deja mult prea clară!

Candidez

Anunţ pe această cale marile corporaţii/grupuri de interese/organizaţii mafiote că sunt disponibil pentru o candidatură la preşedinţie. A României, desigur.

Am şi eu nu un frate, ci doi. Unul ar putea fi acţionar într-o firmă cu profil militar, iar eu să regret, celălalt ar putea fi acţionar la stat (bineînţeles că aş schimba un pic regulile democraţiei şi aş transforma statul într-un SA) şi aş regreta şi mai tare. Le-aş cere să renunţe la calitatea de acţionari şi aş plânge. După care aş juca un şeptic cu şefii serviciilor şi aş râde.

Ce frumoasă ar fi o zi din viaţa mea!

Ce dracu' mai aşteptăm?!

Se ia o ţară (proastă de preferat) şi se guvernează cârmuieşte: consilieră de budoar publicând bileţele, ducând prăjiturele marelui cârmaci (aici pot fi şi pornografic, da' mai bine lasă), consilieră de budoar numită ministru, ministru cu craci şi ţâţe după care o jumătate de ţară (mai proastă, că e aia masculină) aleargă cu erecţia în vânt şi cu vântul în gând (na, că n-am putut să mă abţin!), ministru, deci, călărind, mulgând, mopând, tricotând, aberând, dansând, ...ând. Ministru-ţaţă cerând cu mâinile-n şold demisia unui parlamentar. Ministru numit întorcând un mare cur unui parlamentar ales. Ministru pişându-se pe Constituţia aia şi mai proastă.

Pe margine, chibiţând, noi. Adică proştii.

Proşti, da' mulţi? Nu! Proşti, da' proşti!

Later edit: mult mai talentat, Petreanu, pe (aproximativ) aceeaşi temă.

Buimac prin România

Ai zice că e vacanţă, recte nu prea am avea ce să vedem pe "scena politică". Ei, aş! Scena politică e calmă, ca între două acte ale unei piese oricum proaste. Dar culisele... vai, culisele! Se învârtoşează, se învolburează, uşile se trântesc închizându-se, deschizându-se, închizându-se iar, peste degete...

V-am spus că ne-am întors. Şi am aterizat în toiul unor cutremure, fiecare mai puternic decât celălalt. Buimăceala de la Cotidianul m-a dat pe spate cel mai rapid. Plecasem în vacanţă având un ziar favorit (cel care mi se părea cel mai obiectiv din zonă), şi am găsit o latrină. Sau nu, un ceapeu. De unde tov. director dă afară pe cine şi când vrea muşchiu lui de pe umeri. Fără explicaţii, fără comentarii. Între o babardeală cu tovărăşica secretară şi un telefon la partid, tov. director mai cheamă câte un amărât şi, scobindu-se în buric, îi arată scârbit uşa: AFARĂ!

La aproape 20 de ani de la momentul în care Brucan ne dădea halucinantul termen pentru a ne deştepta, încă ne mai împârţim (sic!) în pupincurişti şi anti. Nu există nici aici calea neutră, aşa cum nici Românica nu are clasă de mijloc. Cine nu-i cu El, e împotriva Lui. Dacă am căuta bine, pun pariu că am găsi pe undeva vreun bileţel pe care Brucan şi-a regândit dead-line-ul pe undeva pe la 600 de ani. Pe atunci, vom fi înţeles şi noi, ca naţie, ce înseamnă Primul Amendament din Constituţia americană.

Până una alta, rămân cu marele regret legat de felul în care Cotidianul atât de drag lui Ion Raţiu s-a transformat treptat în curva satului.