Pfua, ce plictiseala!

Pentru ca tot am depasit suta de posturi si nu i-am facut un tort blogului, asa cum am vazut ca e frumos, pentru ca ma plictisisem de layout-ul ala prea incarcat si insipid, pentru ca era "cacatul" prea mare si deranjant si pentru ca nu era singura Tara de cacat de pe net, in fine, pentru ca, de lene, nu-mi fac propriul layout, am sters putin praful, am mai asezat cartile in raft (dupa inaltime, evident), am schimbat locul pestelui cu cel al pescarului, si a iesit ce vedeti. Poate pana la sfarsitul anului viitor ma invrednicesc sa dau si cu aspiratorul... Dupa aia o sa schimb si canapeaua.

O jumatate de litru de prietenie

Am fost sa donez sange. In grup, pentru un prieten. Nu mi-a iesit... Nici mie nici altora din grupul nostru. Ca sa vedeti ce sistem de sanatate responsabil si, mai ales, coerent avem: o doamna a fost refuzata pe motiv ca fusese pensionata pe caz de nu-conteaza-ce boala, eu, pe motiv ca am suferit o interventie stomatologica in ultimele patru luni. Daca in primul caz sistemul avea o incredere orbeasca in el insusi, respingand categoric orice incercare a diagnosticatului de a se da apt pentru un transfer de sange, in cazul meu, acelasi sistem si-a tras una peste gura: stai asa! Daca instrumentarul avea cine stie ce virus ascuns prin vreo muchie? Sau poate medicii care au pensionat pe cineva pe motiv de lombosciatica (sa zicem), condamnandu-l pe vecie sa nu mai poata dona nimic, sunt mai responsabili decat aiuritii aia de stomatologi care poate mai uita sa sterilizeze instrumentarul.

Asa incat, daca nu sunteti pensionati pe caz de boala, daca nu ati suferit niciun fel de interventii chirurgicale/stomatologice in ultimele 4 luni, daca nu ati avut niciodata hepatita si mai ales daca aveti grupa de sange B III cu Rh pozitiv, dati-mi un semn. Un om are nevoie de cate o jumatate de litru de prietenie de la noi.

Vista troubleshooting

Get a Mac!

Searching for God

Mașinăria Big Bang

OK, nu știu fizică la acest nivel. Nu pot înțelege dacă au dreptate cei care au creat acest accelerator de particule atât de controversat sau cei care încearcă în justiție să amâne punerea lui în funcțiune. Trei lucruri am înțeles, totuși (doctorii în fizică să arunce cu pietre când vor fi în stare să-mi explice nimicul dinainte de Big Bang): 

1. vor fi create găuri negre. Minuscule — toți sunt de acord cu asta. În expansiune — spun detractorii experimentului. Cu o durată de viață infimă — susține tabăra cealaltă. Întrebare: dacă nu sunt "quite sure" (vezi filmele de mai jos) despre ce se va întâmpla în urma enormei cantități de energie degajate la ciocnirea particulelor, cum pot fi siguri de durata de viață a găurilor negre care vor apărea? Poate pentru un fizician întrebarea mea o fi idioată, dar pentru un om cu logica pe umeri cred că este firească.

2. totul pleacă de la un "model standard" care este explicat de o ecuație ce se întinde pe câteva pagini și care este perfect. Cu un mic amendament. Nu este valabil nici măcar în teorie. Pentru că particulele au masă. Dooh! Iar acest model de o perfecțiune rarissimă nu ia în calcul acest mic amănunt. Și-atunci, s-au gândit la un experiment care să-l demonstreze, totuși. Profund, nu?

și 3. se caută bozonul Higgs sau, altfel spus, particula Dumnezeu (chiar așa i-au spus - God Particle). Această particulă ar explica teoria câmpului Higgs, care, la rândul ei, ar demonstra "modelul standard". 

În concluzie, căutăm particula Dumnezeu :) Și dacă o găsim?!

P.S. Aveți răbdare și urmăriți întregul film. Vă asigur că merită. 

via NewsReport

We had the time of our lives

Foto: Cătălin Ciobanu

Ne-am mutat

Ne-am mutat din vamă. Am găsit o altă vamă, mai curată, mai tăcută și mai pustie. Din păcate, se pare că nu pentru multă vreme :(. Dar vom găsi alta ( Chirilă a găsit una, noi de ce n-am căuta-o?). Și după aia alta. Și tot așa, până când nu vor mai fi vămi, plaje pustii sau valuri fără căcați și totul va fi invadat de pet-uri, lanțuri de aur și bani. Se va întâmpla, believe me. Nu mai depinde de noi... Nu mai avem ce ONG-uri gen "Save cutare vamă" sau "Save cutare rezervație" să facem. Pe ei, oricum, îi doare-n cur. Își vor aduce târfele în SUV-urile lor cât mai mari și mai wooferizate, își vor construi cavourile lor de beton, își vor cere dreptu' la un șezlong de plastic alb și se vor alinia la marele pisoar în care după aia se vor scălda beți și fericiți. Din ce în ce mai mult de-acum înainte. Și va veni și ziua când toată plaja Mării Negre va fi betonată și pișată de la Portița până în Noua Vamă Veche. Pretty soon...

Până atunci, să mai profităm de locurile în care au apărut anunțuri de vânzări de terenuri, dar încă nu s-a construit nimic. Poate mai mergem și la anul. Și dacă nu purtați lănțic la grumaz și curvă la braț, see you there! Altfel, mai stați, dracu', în vama voastră! Măcar un an...

One Life...

Unul dintre cele mai vizionate clipuri din lume este "despre bucuria de a trăi"
A fost vizitat de peste 5 milioane de ori, în numai două săptămâni după ce a fost postat pe YouTube. Enjoy:

via NewsReport & NY Times.

Licurici mici...

Ții minte seara de mai? Mă aduceai de mână dintr-o noapte neagră spre o zi însorită. Și caldă. Tremurai, gândindu-te că, de fapt, ție ți-e frică de noapte. Iar în pădure noaptea pare mai fioroasă decât ți-ai imaginat-o vreodată. Tremuri, dar mă tragi de mână. Ți-e dor să mă vezi pe lumină, mi-ai spus-o de atâtea ori. Tremuri. Și deodată, se fac lumini. Mii, zeci de mii de lumini. Mii de luminițe mici. Zeci de mii de Mici mici.

Și nu mai tremuri.

De ziua ta, frate-meu, o luminiță mică...

Wow!

Una rece, alta caldă...

Deci, wow! După faza cu doctorii, am trăit o altă fază - cu Administrația Financiară. Ei bine, nu a fost așa cum credeți. Dimpotrivă! Adică: Vă mulțumim, O zi bună, Ne pare rău, Nu este absolut nicio problemă, și alte amabilități din gama "Contribuabilul nostru - stăpânul nostru". Pe bune! Asta s-a întâmplat azi, la ANAF Ploiești. Nu cred că e vorba de campanie, nu cred că are legătură cu altceva decât cu bunul simț. Cel puțin așa mi s-a părut mie. Oamenii nu pot să fie la fel de scârbiți, isterici și impertinenți precum colegii lor din alte orașe și/sau alte instituții bugetare. Toată treaba a durat 4 ore și 40 de minute. 4 ore a însemnat drumul București-Ploiești și retur, din care 3 numai în București. Fără cozi, fără urlete, fără "aroganțe". Deci, se poate(?)

Learning to fly

Morning Fairy Tale

Gânduri

Sunt beat scândură. Și nu vreau să scriu nimic, pen' că aș fi prea sincer. LOL. Și iată că, totuși, scriu...
Aș vrea să fuck everything and everyone, da' nu-mi vine. Too bad. Could have been nice... Cred că o să bag nejte terapie prin sinceritate, în ciuda oricăror resentimente sau frici ale mele.
Deprim. La greu. Cum n-a mai fost demult...

Being a child...

Dimineți de cafea

Nu-mi beau cafeaua acasă. Pentru că ar însemna să mă trezesc mai devreme și chiar n-am chef. Îmi place să întârzii la muncă, așa că mă trezesc la limită. Îmi place să pierd prima oră la birou savurând cafeaua (sau alintaroma, sau cafeaua cu dragoste, sau... ah, nu, aia era ciocolată) și fumând doo țigări.
Living on the edge: să mă întreb din 20 în 20 de secunde dacă se va enerva șefu' că la ora 10 nu m-am apucat de treabă. Îmi place sportul ăsta extrem.
Îmi spun, apoi, în fiecare seară, după ce au trecut 5 ore și 23 de minute peste program, că de mâine nu mai întârzii și chiar o să-mi beau cafeaua acasă. Dar nu rezist... "micilor plăceri ale vieții". Bleah.
I hate myself!