Dimineți de cafea

Nu-mi beau cafeaua acasă. Pentru că ar însemna să mă trezesc mai devreme și chiar n-am chef. Îmi place să întârzii la muncă, așa că mă trezesc la limită. Îmi place să pierd prima oră la birou savurând cafeaua (sau alintaroma, sau cafeaua cu dragoste, sau... ah, nu, aia era ciocolată) și fumând doo țigări.
Living on the edge: să mă întreb din 20 în 20 de secunde dacă se va enerva șefu' că la ora 10 nu m-am apucat de treabă. Îmi place sportul ăsta extrem.
Îmi spun, apoi, în fiecare seară, după ce au trecut 5 ore și 23 de minute peste program, că de mâine nu mai întârzii și chiar o să-mi beau cafeaua acasă. Dar nu rezist... "micilor plăceri ale vieții". Bleah.
I hate myself!