Licurici mici...

Ții minte seara de mai? Mă aduceai de mână dintr-o noapte neagră spre o zi însorită. Și caldă. Tremurai, gândindu-te că, de fapt, ție ți-e frică de noapte. Iar în pădure noaptea pare mai fioroasă decât ți-ai imaginat-o vreodată. Tremuri, dar mă tragi de mână. Ți-e dor să mă vezi pe lumină, mi-ai spus-o de atâtea ori. Tremuri. Și deodată, se fac lumini. Mii, zeci de mii de lumini. Mii de luminițe mici. Zeci de mii de Mici mici.

Și nu mai tremuri.

De ziua ta, frate-meu, o luminiță mică...