Amintiri mici III

Inspirat de Brăduţ, dar în varianta copilăriei mele...


Anda Călugăreanu- Cântec (Coşbuc)

Parţial frumos

Azi-dimineaţă m-au trezit chicotelile lu‘ fii-mea care fericea în anticipaţie vazându-i "biberoanele" lui mami... N-am vrut să deschid ochii, simţind că e mult prea devreme pentru o zi de sâmbătă. Dar chiar şi-aşa, cu ochii strânşi tot am auzit-o pe meteoriţa de serviciu de la Pro cum se minuna ce zi frumoasă a început şi ce cald e afară. Am întredeschis un ochi şi l-am aruncat spre fereastra din tavan de unde s-a întors zgribulit. Eh, probabil n-a răsărit soarele ca lumea, m-am gândit. Şi-am încercat să adorm la loc.

Peste ceva vreme, tipa din nou: vai, da‘ nici nu vă daţi seama ce frumos e afară şi ce cald e. Eu iar, cu ochiul, aceeaşi privelişte dezolantă. Visez, fir-ar, m-am gândit. A treia oară când am auzit-o era de-a dreptul entuziasmată de frumuseţea zilei şi m-am gândit că dacă mai adorm o s-o visez zburdând printe mieluşei pe câmpuri înflorite şi cu coroniţe-n păr. Aşa că m-am trezit de-a binelea. Şi ce să vezi, fereastra mea arăta acelaşi cer gri, naşpa şi degrabă înfiorătoriu de frig.

Băăă, da‘ de când n-am mai spălat fereastra aia, i-am spus tinerei mame. Iar ea se minună odată cu mine de cât e de frumos afară şi noi nu ne dăm seama. M-am ridicat, m-am spălat, m-am uns cu crema de plajă a lu‘ aia mică (factor de protecţie 50+, să nu mă ardă soarele la aluniţă), am pornit climatizarea să nu ne sufocăm şi am ieşit. La noi în curte stătea să plouă. Mă, cum mama dracu‘?! În Pache e frumos şi la mine nu? Da‘ ce-am făcut frate să merit asta? Muncă nu, bani nu, noroc canci, da‘ şi norii stau numai deasupra casei mele?!

Între timp am aflat de la mai mulţi oameni din diverse părţi ale oraşului că nici pe la ei nu s-a văzut altfel decât la mine. Aşa că am rămas perfect confuz până la ora asta. Fata aia ori era în Caraibe ori fumase ceva mai mult decât doza recomandată...

Later edit: Şi ca să vedeţi ce stare mi-a făcut praf fătuca...

What if God was all of us?

Încet-încet dispar de pe prima pagină ştirile şi reportajele despre Maternitatea Morţii. Normal, nici n-ar fi trebuit să ne aşteptăm la altceva. Le iau locul materiale haioase despre spionul român care n-avea ce să spioneze la Moscova, reportăjuleţe la mişto despre etnicii care se întorc acasă(?) din Franţa... Mai apar trimiteri pe prima pagină când mai moare câte un bebeluş. Altfel... redactorii şefi nici măcar n-au mai lăsat reporterii la poartă la „Grigore Alexandrescu". Rămâne, probabil, vreun pretendent la Pulitzer de gardă şi pentru ceilalţi. Fată, pe mine m-a trimis şefu' să-i iau numărul de telefon lu' Cristea şi să mă dau Bianca, să văd dacă-l prind. Cică dacă-mi iese mă bagă şi la Adevăru' de Seară. Ţ‘ dai seama? Hai, că fug, te pup, papapapa. Ah, sună-mă şi pe mine dacă mai moare vreun bebe!

Vom uita, la fel cum am uitat şi celelalte tragedii „mai mici" din sistemul românesc de sănătate. Dar nu vom uita să cerem capul vinovatului. Asta nu! Noi, poporul verde ortodox, vom cere sânge pentru sânge şi pârjol pentru pârjol! Şi vom căuta vinovatul. Care, în buna tradiţie românească, ar fi acarul Păun. Ei, de data asta nu mai e aşa de simplu. De data asta e ditamai tragedia, frate, nu „un eveniment neplăcut" cum l-a descris cretinoidul ăla pedelist care se certa cu Lavinia Şandru azi la Realitatea. De data asta îl vrem şi pe şefu' lu' şefu' lu' şefu' lu' Păun pe eşafod. Că aşa e onorabil, nu? Păi, hai, să-l căutăm pe Șeful Șefilor!

Şi-o luăm pe scara ierarhiei cum ar spune reporteriţa de mai sus:

• Animalul ăla de asistentă — no comment.
• Şefu' asistentei e asistenta şefă. Zbang! Capul tăiat!
• Şeful asistentei şefe - directorul medical. Harşti şi p-ăsta!
• Şefu' lu' directoru' medical - managerul spitalului. Adio şi n-am cuvinte, ai grijă la săpun!
• Şefu' lu' manageru' — Atilla Cseke, degeaba se dă pe după stâlp, că tocmai ce-a descentralizat, că Oprescu, că bla. A descentralizat pe mă-sa, că tot a lui e treaba! La revedevere! cum ar spune un bun prieten de-ai mei.
• Şefu lu Cseke, nu, nu Marko Bela, nuuu, ăla mic, care respiră din ce în ce mai greu: Boc. Stai jos, patru, treci pe scaunul electric!
• Şi urmează şefu' ăl mare, şefu' lu' Boc. Băse. Asta e, prietene, onoarea îţi cere să plăteşti în solidar cu subalternii tăi. Nu că ai avea onoarea asta, ziceam şi io aşa... ca informaţie.

Ăsta-i vârful scării, nu? Nu, tată, stai aşa, că ne batem cu pumnii în piept că e democraţie, că noi alegem, c-o fi, c-o păţi. Are şi Preşedintele, oameni buni, un şef. E poporul, frate! Suntem noi, concetățeni! Sunt toţi românii care l-au votat sau nu sau au stat acasă pe cururi şi-acuma înjură. Noi, da. Noi suntem berbecii, cretinii, leneşii, delăsătorii, îngâmfaţii, curvarii, beţivii şi doreii care trebuie să plătească. Noi, românii, vă recunoaşteţi? Noi i-am pus acolo pe toţi şefii şi şefuleţii ăia şi tot pe noi de doare-n cur că AU ARS DE VII copii din cauza unui sistem complet cretin. Bine că nu erau ai noştri, nu? Doamne-ajută!

De luni încoace încerc să-mi spăl de pe mâini mirosul de carne arsă. Şi nu-mi iese :(
De luni încoace eu nu mai vreau să fiu român.

Have a nice weekend!

My supergirl....

Am ştiut cine eşti, care eşti. Dintr-o aruncătură de ochi. Ţi-a tremurat buziţa până i-ai auzit vocea lui tati. Ceva cunoscut, în sfârşit, după multe minute lungi, în care au tras de tine o grămadă de mâini, ţi-au vorbit o grămadă de voci străine şi ai fost smulsă din căsuţa ta caldă şi confortabilă din care sperai să nu mai pleci...

La ora asta, probabil, mami îţi explică cum stă treaba cu "Born To Be Wild" şi cu "Supergirl". Eu îţi spun doar atât: eşti toată dragostea părinţilor tăi. Ştiu că asta nu-ţi va fi de ajuns, dar... what the hell, it's a good start, isn't it?

Sărbătorim prin muncă

La mulţi ani, fratemeleu!

Hărnicie românească

Ieri dimineaţă, ora 7:45, intersecţia Calea Plevnei - Ştefan Furtună. Fix când şoferii îi pomenesc pe morţii ăia mai de la rădăcina arborelui genealogic. Trafic ca la balamuc Capitală. Băi, fraţilor, îi apucase p-ăia de la ADP, ADM, PLM sau cum mă-sa s-o fi numind, o hărnicie... ceva de speriat! Ziceai că atunci le promisese don‘ şef al paişpelea salariu. Blocau zor nevoie mare o bandă din două şi-aşa sugrumate cu ditamai cisterna ca să ude brazii din ghivece, frate!

Şi nenorociţii ăia de ziarişti zice că românii e leneşi.