What if God was all of us?

Încet-încet dispar de pe prima pagină ştirile şi reportajele despre Maternitatea Morţii. Normal, nici n-ar fi trebuit să ne aşteptăm la altceva. Le iau locul materiale haioase despre spionul român care n-avea ce să spioneze la Moscova, reportăjuleţe la mişto despre etnicii care se întorc acasă(?) din Franţa... Mai apar trimiteri pe prima pagină când mai moare câte un bebeluş. Altfel... redactorii şefi nici măcar n-au mai lăsat reporterii la poartă la „Grigore Alexandrescu". Rămâne, probabil, vreun pretendent la Pulitzer de gardă şi pentru ceilalţi. Fată, pe mine m-a trimis şefu' să-i iau numărul de telefon lu' Cristea şi să mă dau Bianca, să văd dacă-l prind. Cică dacă-mi iese mă bagă şi la Adevăru' de Seară. Ţ‘ dai seama? Hai, că fug, te pup, papapapa. Ah, sună-mă şi pe mine dacă mai moare vreun bebe!

Vom uita, la fel cum am uitat şi celelalte tragedii „mai mici" din sistemul românesc de sănătate. Dar nu vom uita să cerem capul vinovatului. Asta nu! Noi, poporul verde ortodox, vom cere sânge pentru sânge şi pârjol pentru pârjol! Şi vom căuta vinovatul. Care, în buna tradiţie românească, ar fi acarul Păun. Ei, de data asta nu mai e aşa de simplu. De data asta e ditamai tragedia, frate, nu „un eveniment neplăcut" cum l-a descris cretinoidul ăla pedelist care se certa cu Lavinia Şandru azi la Realitatea. De data asta îl vrem şi pe şefu' lu' şefu' lu' şefu' lu' Păun pe eşafod. Că aşa e onorabil, nu? Păi, hai, să-l căutăm pe Șeful Șefilor!

Şi-o luăm pe scara ierarhiei cum ar spune reporteriţa de mai sus:

• Animalul ăla de asistentă — no comment.
• Şefu' asistentei e asistenta şefă. Zbang! Capul tăiat!
• Şeful asistentei şefe - directorul medical. Harşti şi p-ăsta!
• Şefu' lu' directoru' medical - managerul spitalului. Adio şi n-am cuvinte, ai grijă la săpun!
• Şefu' lu' manageru' — Atilla Cseke, degeaba se dă pe după stâlp, că tocmai ce-a descentralizat, că Oprescu, că bla. A descentralizat pe mă-sa, că tot a lui e treaba! La revedevere! cum ar spune un bun prieten de-ai mei.
• Şefu lu Cseke, nu, nu Marko Bela, nuuu, ăla mic, care respiră din ce în ce mai greu: Boc. Stai jos, patru, treci pe scaunul electric!
• Şi urmează şefu' ăl mare, şefu' lu' Boc. Băse. Asta e, prietene, onoarea îţi cere să plăteşti în solidar cu subalternii tăi. Nu că ai avea onoarea asta, ziceam şi io aşa... ca informaţie.

Ăsta-i vârful scării, nu? Nu, tată, stai aşa, că ne batem cu pumnii în piept că e democraţie, că noi alegem, c-o fi, c-o păţi. Are şi Preşedintele, oameni buni, un şef. E poporul, frate! Suntem noi, concetățeni! Sunt toţi românii care l-au votat sau nu sau au stat acasă pe cururi şi-acuma înjură. Noi, da. Noi suntem berbecii, cretinii, leneşii, delăsătorii, îngâmfaţii, curvarii, beţivii şi doreii care trebuie să plătească. Noi, românii, vă recunoaşteţi? Noi i-am pus acolo pe toţi şefii şi şefuleţii ăia şi tot pe noi de doare-n cur că AU ARS DE VII copii din cauza unui sistem complet cretin. Bine că nu erau ai noştri, nu? Doamne-ajută!

De luni încoace încerc să-mi spăl de pe mâini mirosul de carne arsă. Şi nu-mi iese :(
De luni încoace eu nu mai vreau să fiu român.