E sărbătoare, maică?

M-am trezit dimineață cu un super chef de treabă. De curățat calculatorul, tastele, mocheta, biroul, pisica și curtea. Plus cănile de cafea care se tot adună (singure, așa, iubita...) de-a dreapta și de-a stânga mac-ului. Și când am ajuns la căni m-a lovit gândul cel groaznic: și dacă-i sărbătoare?

Sunt o babă penală. Mâine-i sărbătoare, fi-mi-ar capu'... Doamne, iartă-mă!

Natură obeză

Ieri, iubita mea a luat mere exagerat de naturale, la juma de kil bucata. Până termini de mâncat unul ți-e iar poftă de mere. Și uite-așa am ajuns să recapitulez ce mai mâncăm noi natural.

Dacă te duci la piață, la oricare dintre piețele bucureștene, cu „producători" mai bronzați decât media, nu prea mai găsești nimic neaoș. Salata nu s-a făcut hîncă, mâncațaș, merele sunt aduse pronto de la verii noștri italieni, ridichile de prin Spania, hardeii iuți din Turcia.

La hipermarket se schimbă treaba. Poți să-ți iei gogoșari să pui la murat câte unul într-un borcan de 5 kile. Dintr-o varză îți asiguri sarmalele pe viitoarele trei sezoane. Ca să nu mai vorbim de grapefruit. Cu unul singur poți să faci un fresh pentru tine, nevastă, cei trei copii și doi prieteni care vin în vizită diseară. Și ar mai rămâne și pentru vecinu' de deasupra o jumătate de pahar.

Mi-e dor de-o roșie amărâtă și pătată, de-un măr viermănos, de ridichi mici și pline de pământ. Mi-e dor de ceapa verde și de salata de la mama din curte. De vremurile în care portocalele și bananele aveau gust (atunci când se găseau). Mi-e dor de corcodușe...

Sursa foto: BenettonTalk

Cotrobăieli

În loc de „lumina sfântă"...

Să fiţi iubiţi, fericiţi şi să nu mâncaţi multe ouă, că vă creşte colesterolul.

Sărbători liniştite!

Berea şi transaminazele ne mănâncă zilele

Locul 2 în Google. Adversarul şi-a dorit mai mult victoria.
Update: tocmai am trecut pe primul loc :)

Sistemul meu nervos

Prietenii mei mă ştiu uşor mai coleric decât media. Asta ca să fiu delicat cu mine însumi. Dacă ies în trafic într-o zi precum asta se lasă cu răguşeli şi promisiuni la Doamne-Doamne că nu mai zic.

Un top 3 al chestiilor care mă irită cel mai tare ar începe cu „Bună ziua, căciulă!". Nu pricep nici să mă baţi cât de lene trebuie să-ţi fie să deschizi gura să răspunzi la un salut. Sunt doar două cuvinte: bună şi ziua. Atât. Nu ţi se înnoadă limba, nu faci întindere la corzile vocale şi nici nu mai eşti luat de bădăran de cel care şi-a obosit gura să te salute. Reprezentanţii de seamă ai acestui regn sunt administratorii de bloc şi preşedinţii de scară. Apropo, ce dracu mai e şi asta, preşedinte de scară? Ce structură complicată şi cu un întreg aparat de conducere mai e şi scara asta de are nevoie de un preşedinte?

Pe locul doi te urci singur atunci când îmi închizi telefonul în nas. Îmi creşte tensiunea, mi se umflă vena pe gât şi risc să rămân fără lucrare în gură. E cam din aceeaşi zonă cu (ne)răspunsul la salut, dar mie mi se pare mult mai grav. Nici măcar nu găsesc prea multe cuvinte să descriu ce furii naşte în mine un interlocutor care mă lasă vorbind singur. Pur şi simplu îmi vine să-l calc pe gât pe nesimţit, să joc telefonul în picioare şi să muşc din pereţi. Nervos nu? Ei bine, nu atât de nervos ca în faţa locului întâi cu medalie de aur.

Prostul. Mintea până la călcâiul broaştei. IQ-ul subunitar. Ştiţi voi, genul blondelor de la Măruţă sau de la Morar. Nu mă enervează orice prost. Ar trebui să fiu internat deja la nebuni dacă ar fi aşa. Doar cei de care mă împiedic. Iar dacă prostul se mai crede şi deştept, deja iese din top. Dar nimic, absolut nimic pe lumea asta nu mă face să-mi pierd total controlul cum reuşeşte prostul fudul. Am un defribilator în portbagaj pentru astfel de ocazii.

Leapşa la Mădălina, Diacritica şi Cambe. Sunt curios, pe ei ce-i enervează cel mai tare? Pe iubita mea nu cred că o enervează mai nimic (cu excepţia mea, desigur)...

White and Proud

Mare problemă, mare dilemă. Şi-a tras Cheloo pe el un tricou ca să nu filmeze-n pectoralu' gol şi-au sărit, nene, asociaţiile pentru protecţia animalelor, ăăă... pardon, pentru protecţia raselor, adică anti-rasiste, că ce-i asta, rasistu, nenorocitu, Hitler, camerele de gazare, lista lui Schindler, ţigancă împuţită.

Acu', lăsând la o parte faptul că este evident că trebuie şi asociaţiile/fundaţiile astea să-şi justifice banii cheltuiţi, mă întreb: dacă 50 Cent sau Will Smith sau Tyson sau orice alt african-american, african-suedez, african-chinez, african-african ar purta un tricou inscripţionat Black and Proud, s-ar mai da cineva cu fundu' de pământ?