Jumate-n Ta

De la primele cuvinte până la cuvântul de onoare, a fost aici. A ratat primul meu an de şcoală, dar a plecat singur la drum să-şi aline dorul de sufletul ce nu i se dezlipea de haina din cuier, de frică să nu dispară iar.

"bo-doo", iepurele de la streaşina casei, mâna lui stângă, trenuleţul electric, mirosul de Amiral din haine, zâmbetul lui în oglindă atunci când m-a prins bărbierindu-mă prima dată, prima bere, cu Naşu — după ce am luat treapta, Vocea Americii, palma lui dreaptă pe obrazul meu — cea pe care am iubit-o cel mai mult dintre toate cele pe care le-am primit.

Mi-e foarte greu să descriu măcar şi o mică parte din ce înseamnă toate astea pentru mine. El mi-a desenat jumătate de suflet.

Am ştiut amândoi că este ultima dată când ne vedem. Şi-a luat rămas bun în felul lui aparte, cu o fărâmă de umor, şi restul dor neînceput: "E clar..."

Sărut mâna, Tata! Drum bun...