Portretul lui Dorian Gray

Tocmai am terminat-o. Alaltăieri, dar până azi am sărbătorit. Nu cartea, alte cele. Şi abia azi mi-am amintit să vă povestesc despre ea.

Campania de carte a Cotidianului este mai mult decât lăudabilă. Chiar dacă în esenţă este vorba tot despre marketing, titlurile colecţiei sunt, într-adevăr, de apreciat. Problema este modul la care au înţeles ei să trateze această campanie. În speţă, cu curu'. N-ar fi un dezastru hârtia de doi bani, n-ar fi o calamitate nici tiparul în dorul lelii. Dar să laşi nişte agramaţi să editeze/redacteze frumuseţile alea e bătaie de joc. Greşeli de exprimare, dezacorduri, greşeli flagrante de limba română, toate astea peste o traducere incredibil de slabă, au făcut dintr-un roman superb (bănuiesc) o varză. N-am mai fost atât de dezamăgit de când am citit 1984, într-o traducere şi mai proastă.
Nu-mi rămâne decât să caut o ediţie în limba engleză, că de traduceri m-am săturat. Ceea ce vă recomand şi vouă.

Urmează la tocat Cel mai iubit dintre pământeni.